Raia si ceandala (II)

Raiaua politica a durat exact patru sute de ani, insa raiaua moravurilor a supravietuit in sufletele oamenilor obisnuiti cu un anume fel de a se manifesta social si mental. Raiaua tinde sa fie inlocuita treptat, in urma unui proces sociocultural care a debutat in anii puterii populare, de o realitate similara, mai veche, dar foarte diferita: ceandalaua. Termenul nu este cuprins in dictionare. Este mai degraba circumscris unei istorii care vine de departe, dintr-un alt areal cultural, pe cale de a se impamanteni pe meleagurile noastre. Potrivit lui Petre Pandrea, “ceandalaua indiana sau cinghineaua tiganeasca” sunt “urmasi ai criminalilor din India, pe care acest Imperiu ii revarsa de sase mii de ani peste Asia si Europa, cu blesteme si coercitiuni, consemnate in Upanisade, pentru a se purifica in lipsa de penitenciare, urmasi de criminali care au facut pui in penitenciarele, in ziaristica si in politica romana (Pamfil Seicaru si Nae Ionescu sunt hindusi an ovo si origina etnica)”. Termenul “cinghinea” apare ca regionalism invechit al limbii romane (vezi Constantinescu-Dobridor, 2002) si insemna “obraznicatura”, iar “cinghia” erau numite “dansatoarele publice” al caror dans din buric era numit adesea “cinghie”.
Peste ceandalaua indiana sau tiganeasca “apasa un greu blestem vedic, un blestem biblic” reprezentat de “oroarea invincibila a omului moralmente sanatos impotriva insanitatii morale”. Ceandalaua indiana, ca structura socioculturala, “insemneaza lipsa de igiena fizica si de igiena morala derivata din instincte criminale innascute. Ceandalaua este criminalul lombrozian, asa cum se cunoaste in lumea moderna, adica omul fara inhibitii, pravalit de porniri navalnice. Ceandalaua poate fi criminal brahial, varsator de sange, dar si infractor in frac. Din primele doua straturi se recruteaza infractorii violentei brahiale, din straturile ultime rasare criminalitatea in frac (venalitatea, turpitudinea, lipsa de onoare) – multi politicieni de azi, infractori verosi, apartin “an ovo si origine etnica” ceandalei.
Cuvantul indian are echivalentul pe romaneste in cuvantul cinghinea, adica lepadatura morala. Pater familias indian il chema pe fiul infractor in fata familiei. Era sobor mare. Cel declarat culpabil trebuia sa paraseasca imediat casa. Nu avea voie sa ramana in satul sau in orasul sau si in nici un sat sau oras indian. Pleca in emigratie. I se luau vesmintele si i se dadeau zdrente. Nu avea voie sa poarte podoabe de aur sau argint, ci numai de fier sau de tinichea (de aici probabil colanele de aur masiv, kilogramele de inele din acelasi metal si palatele nelocuite ale tiganilor valahi, venite dintr-o interdictie milenara si razbunate astfel, in emigratie – n.m.). Nu avea voie sa bea apa din fantani, din rauri sau balti. Bea apa numai din urma copitelor de elefanti sau bovine. Blestemul ceandala indica imperios exilul voluntar. Daca criminalitatea se mosteneste, avem multe explicatii la moravurile, naravurile si delincventa tiganeasca. Expulzarea prin blesteme s-a practicat in Babilon cateva mii de ani, in Egipt si Asia Mica. Regiunile romane sunt infectate de ceandalale indiene si de infractori greci izgoniti din regiunea Levantului (tot sub administratia otomana a tarilor romane – n.m.). (Petre Pandrea, 2001). Si totusi, “al lor este viitorul… copiilor nostri” (I.D. Sirbu, 2005).