Raiffeisen Bank scumpește cu 66% administrarea contului curent, la 2,5 lei pe lună

Raiffeisen Bank, a patra bancă locală după activele deținute, a scumpit începând din aceas­tă lună administrarea contului curent – produsul esențial de la care pornește relația dintre un client și o bancă -, comisionul urcând cu 1 leu, de la 1,5 la 2,5 lei pe lună.

Comisionul perceput la conturile curente deschise de pensionari a rămas la 1,5 lei pe lună.

Mișcarea Raiffeisen vine în condițiile în care și BCR, cea mai mare bancă de pe piață, a anunțat că va scumpi din 27 martie cu 1 leu administrarea contului curent, de la 2,5 lei la 3,5 lei pe lună. BCR a majorat în același timp și o serie de alte comisioane pentru serviciile de cont curent.

Cele două bănci încearcă să câștige mai mult din comisioane, profitând de baza largă de clienți și compensând astfel veniturile mai mici din dobânzi. BCR are circa patru milioane de clienți persoane fizice, iar Raiffeisen are două milioane de clienți individuali.

Din nevoia de a identifica alte surse de venituri pe fondul prăbușirii vânzărilor de credite, bancherii au introdus comisioane noi în criză și au schimbat mai des grila de tarife pentru servicii curente.

Băncile pun astfel costurile pe umerii clienților, în timp ce ezită să facă ajustări semnificative în ceea ce privește nu­mărul de angajați și rețeaua de unități teritoriale.

Numărul de angajați din sistemul bancar a scăzut cu mai puțin de 10% față de vârful atins în 2008, până la circa 66.500 de persoane, în timp ce rețeaua teritorială s-a diminuat cu mai puțin de 500 de unități și a ajuns la circa 6.000 de sucursale și agenții. Mai mult, oficialii băncii centrale au declarat de mai multe ori că băncile nu s-au restructurat pe măsura crizei și au ajuns să transfere costurile clienților, în unele cazuri BNR fiind nevoită să intervină pentru a forța băncile să închidă acele unități care generau pierderi semnificative.

Costurile administrative ale băncilor, de la salariile angajaților până la chiriile pentru sedi­ile unităților teritoriale, se regăsesc în dobânzile creditelor, dar în condițiile în care vânzările de credite rămân la un nivel scăzut și bilanțurile nu mai cresc, bancherii au încercat să obțină venituri suplimentare din taxarea serviciilor tranzacționale.

Bancherii au amintit frecvent eforturile realizate pentru scăderea costurilor, dar la trei ani de la începutul crizei rețelele de unități și numărul de angajați au scăzut foarte puțin. De altfel, pe piață sunt în continuare bănci care înregistrează un raport costuri pe venituri de 50% sau chiar 60%, față de 40% cât este considerat a fi nivelul optim.