RAO clasic/ de Ziarul de duminică

Dante Alighieri – Infernul

Traducere din limba italiană de George Coșbuc. Tălmăcirea lui Coșbuc este, după mulți, cea mai izbutită transpunere completă a capodoperei italiene, dar există și alte versiuni în limba română – Alexandru Marcu, Ion Țundrea, Giuseppe Ciffarelli, Eta Boeriu, Răzvan Codrescu. Editura a optat pentru traducerea lui George Coșbuc, preluată, împreună cu notele semnate de Alexandru Balaci, din ediția din 1954. Una dintre capodoperele literaturii universale, „Divina Comedie”, a exercitat o puternică influență asupra culturii, artei și literaturii întregii lumi. „Infernul”, prima parte a acestei trilogii, reprezintă călătoria lui Dante prin cele nouă cercuri ale iadului. El își începe peregrinarea în jurul anului 1307, iar ghid pe acest drum presărat de primejdii îi este idolul său, poetul roman Virgiliu, care îl conduce spre poarta infernului. Pe parcursul călătoriei sale, Dante va întâlni numeroase personalități, filosofi sau figuri mitice ale Antichității, dar și oameni care au trăit în vremea sa. Acest din urmă amestec de locuri imaginare și experiențe concrete reprezintă unul dintre marile talente ale poetului, care descrie cu multă forță și realism toate aceste personaje celebre. „În cei opt ani în care am tradus în limba română Divina Comedie – spunea Coșbuc –, nu mă gîndisem și nici n-aș fi visat că voi scrie vreodată  studiile acestea. Pe mine mă interesa poezia lui Dante și toată grija îmi era să-l redau în limba mea maternă, limpede și în versuri frumoase. (…) Cu cât căutam la mai mulți o lămurire, cu atât mă scufundam în părerile lor din ce în ce mai confuze și mai imposibile. Și la urmă am recunoscut că de 600 de ani drumul lui Dante e un labirint, și părerile comentatorilor, un haos. (…) Am amânat publicarea traducerii și am început să cercetez cauza acestui Babilon de păreri contradictorii și uneori, în absurditatea lor, de un comic irezistibil. Dar am obosit înainte de a pune mâna pe firele misterului. (…) Atunci i-am lăsat deoparte pe toți erudiții și iluștrii și am tras cu buretele peste tot ce s-a scris pe tabla lor, și m-am apucat să scriu eu, pe tabla mea, lucrurile ce le voi afla însumi eu printr-o atentă citire a poemului.” Au ieșit comentariile la oprea lui Dante.

Henry de Montherlant – Băieții

Traducere din limba franceză de Vasile Savin și Daniel-Pierre Cataneo. „Băieții” este considerată de critică ultima operă majoră scrisă de Montherlant. O carte despre o legătură pasională dintre doi băieți în vârstă de 16 și 14 ani dintr-o școală din Franța anului 1912. Scrisă în 1969, povestea se desfășoară în Franța, în 1912, și reflectă societatea acelei epoci. Alban, în vârstă de 16 ani, se mută la o școală nouă. Aici descoperă o cultură, oficial încurajată de profesori, prin care băieții au legături foarte apropiate. Perechea lui Alban este Serge, în vârstă de doar 14 ani. Cei doi se simt puternic atrași unul de altul și se îndrăgostesc.