Razboiul avocatilor

Au trecut deja sase ani de cand a fost reglementata prin lege exercitarea profesiunii de avocat in Romania si divergentele dintre casele de avocatura romanesti si cele straine care au birouri la Bucuresti nu s-au stins.

Dimpotriva, modificarea adusa anul trecut legii a acutizat conflictul intre avocatii romani si cei straini, care a ramas totusi unul de culise.

In definitiv, despre ce este vorba? Pe scurt, Legea 231/2000, care modifica Legea 51/1995, prevede ca in termen de sase luni de la intrarea in vigoare, adica pana la 1 iunie 2001, avocatii straini, daca vor sa profeseze in Romania, trebuie sa renunte sa mai faca parte din baroul tarii de origine.

Mai mult, casele de avocatura straine pot furniza servicii legale in Romania numai daca se inscriu ca societati civile profesionale, respectiv una dintre formele de organizare ale avocatilor romani.

Iar numele acestei societati va rezulta astfel: numele avocatului strain care profeseaza legal in Romania, plus numele asociatilor romani (exemplu: Smith, Popescu &Asociatii).

Legea nu permite inscrierea acestor societati decat daca numarul asociatilor romani este cel putin egal cu cel al asociatilor straini.

Nealinierea la prevederile legii pana la 1 iunie a.c. este calificata ca infractiune, iar cei care nu se supun sunt pasibili de pedeapsa cu inchisoarea.

Niciuna dintre cele doua tabere nu are inca puncte de vedere unitare. Opiniile avocatilor romani merg de la aplicarea stricta a legii pana la nevoia de amendare a legii, astfel incat sa fie una mai “liberala”.

In acelasi timp, reprezentantii caselor straine de avocatura merg de la propuneri concrete de modificare a legii si lobby in acest sens la autoritatile romane pana la tacere totala, atat fata de autoritati cat si fata de presa.

Opt dintre cele mai importante firme straine de avocatura din Bucuresti au fost solicitate, prin e-mail, de catre Ziarul Financiar, sa comenteze situatia. Niciuna nu a raspuns. “Se tem”, crede Mark Meyer, de la Herzfeld&Rubin.

“Pentru mine sunt bineveniti (n.r. avocatii straini). Noi ii rugam sa intre in legalitate”, spune Gheorghe Musat, managing partner la casa de avocatura romaneasca Musat &Asociatii. “Ne temem de spiritul anglo-saxon. Ar trebui sa fim mai deschisi”, crede Dan Sulica, de la firma romaneasca Babiuc, Tanasescu, Sulica si Asociatii.

Saptamana aceasta ar putea marca o premiera a ultimilor sase ani: potrivit unor surse din Uniunea Avocatilor din Romania, marti ar urma sa aiba loc prima intalnire intre conducerea acestui organism profesional si reprezentantii caselor straine de avocatura.

Tot in aceasta saptamana, miercuri, avocatii straini se intalnesc sa se puna de acord asupra unui punct de vedere.

Pana acum, casele de avocatura internationale au functionat si functioneaza in Romania fie sub forma unor societati comerciale cu raspundere limitata, fie ca birouri de reprezentanta.

Avocatii romani argumenteaza ca nici una dintre aceste forme de organizare nu corespunde celor legale.

Este adevarat, spun avocatii straini, dar ce este de facut daca nici Legea 51/1995, nici Legea 231/2000 nu reglementeaza prezenta in Romania a caselor internationale, care este un fapt?

Pare o simpla cearta intre confrati, dar nu este

Disputa intre avocatii romani si cei straini in legatura cu Legea 231/2000 este numai la prima vedere o cearta in interiorul breslei.

Argumentele celor doua parti pun in discutie inclusiv conformitatea legii romane cu prevederile Tratatului de Asociere a Romaniei cu Uniunea Europeana.

Nu in ultimul rand, este vorba despre o lupta pentru castigarea clientilor mari, mai ales a corporatiilor internationale care sunt sau vor sa intre pe piata romaneasca.

Avocatii straini sunt de parere ca daca legea va fi aplicata, fara modificari, pana la ultimele consecinte, unele case straine ar putea chiar sa se retraga de pe piata, ceea ce ar determina destui investitori straini sa nu mai vina.

Spune-mi cum se numeste firma ca sa-ti spun cine esti

Problema cea mai spinoasa pare sa fie cea a numelui firmei. Mark Meyer spune ca numele casei de avocatura, cunoscut de catre clientii internationali, este garantia pentru serviciile de calitate furnizate de respectiva firma in toata lumea.

In schimb, crede Meyer, “este stupid sa crezi ca un avocat inregistrat la baroul din New York sau Paris va renunta la acest statut ca sa se inscrie la baroul din Bucuresti”.

Mark Meyer considera ca este absolut firesc ca un avocat strain nu poate oferi consultanta juridica sau reprezentare in instanta pe legea romana: “Eu nici nu as sti sa citesc bine legea romana”. De aceea, Herzfeld&Rubin lucreaza la Bucuresti cu 25 de avocati romani, toti inregistrati la Baroul bucurestean.

El admite ca aceasta situatie nu mai poate continua si afirma ca avocatii straini doresc ca statutul lor sa fie reglementat prin lege.

Dar printr-o lege conforma cu legislatia internationala. “In SUA, practica avocaturii nu este reglementata de legea federala, ci de legile fiecarui stat. In statul New York, de exemplu, un avocat roman poate primi o licenta astfel incat sa poata oferi servicii juridice pe legea romana, doar prin simplul fapt ca dovedeste ca este avocat in Romania.

El poate sa-si deschida un birou, sa angajeze personal si de asemenea sa angajeze avocati americani, care pot oferi servicii si pe legislatia americana”, spune Meyer.

“Solutia legislativa ar trebui sa corespunda unor realitati. Din acest punct de vedere, Legea 51 a fost modesta, si nici acum nu s-au gasit solutii”, considera Dan Sulica.

“Toata aceasta disputa, tot acest lobby par lipsite de sens, in conditiile in care este posibila o rezolvare prin dialog”, spune Gheorghe Musat. Ceea ce totusi nu s-a intamplat pana acum.

Pana la urma, totul se reduce la bani

“Este vorba despre bani”, crede Mark Meyer. “Eu sper totusi ca asociatiile profesionale romanesti si baroul vor intelege ca este contraproductiv chiar si pentru ei, pentru propriile afaceri. Legea este o bulina neagra pentru Romania”, continua Meyer.

El considera ca eventuala plecare din Romania a firmelor straine de avocatura ar antrena neincrederea investitorilor straini, obisnuiti sa lucreze oriunde in lume cu aceleasi firme de avocatura.

“Nu este vorba despre o mica cearta, intr-un grup restrans – comunitatea avocatilor. Daca investitorii straini nu mai vin, acest lucru ii va afecta si pe romanii obisnuiti, pentru ca mai putini investitori inseamna mai putine locuri de munca”, spune Mark Meyer.

El opineaza ca situatia firmelor straine de avocatura trebuie reglementata, prin adaugarea unui aliniat intr-un articol al legii: enumerarea formelor de organizare a avocatilor sa contina si “biroul de avocatura strain”.

Din punctul de vedere al banilor, avocatul Dan Sulica crede ca actuala forma a legii ii dezavantajeaza in materie fiscala pe avocatii romani: a€oin timp ce societatile de avocati platesc impozit pe venit 40%, un SRL plateste impozit pe profit 25%”.

El vede o modificare a legii in sensul recunoasterii reciproce a avocatilor romani si straini, astfel incat si cei din urma sa plateasca, in mod transparent, taxe profesionale.

Mark Meyer explica tacerea totala a unor firme straine de avocatura si prin faptul ca unele nu platesc taxe in Romania, prezenta lor aici nefiind reglementata.

Suntem sau nu in contradictie cu UE?

Cele mai nuantate argumente ale partilor in divergenta sunt pe marginea conformitatii legii romane cu Tratatul de Asociere cu Uniunea Europeana, cu Tratatul Comunitatii Economice Europene, precum si cu directivele UE in materie de servicii juridice transfrontaliere (Directiva 98/5/ CE – “Establishment Directive”, Directiva 77/249/CE – “Service Directive”, Directiva 89/48/CE – “Diplomas Directive”).

Nu intram in detalii privind argumentatia juridica. Fapt este ca in timp ce avocatii straini spun ca sunt incalcate toate aceste acte normative, avocatii romani cred ca legea romana nu le incalca.

“Una este situatia legislatiei romane care trebuie armonizata cu legislatia UE. Cazul Legii 231/2000 este mult mai grav, pentru ca arata ca autoritatile romane au adoptat, cu buna stiinta, o lege care in sine constituie o incalcare a Tratatului de Asociere”, considera Mark Meyer.

Dan Sulica insa crede ca desi legea ar trebui modificata, nu intra a€oin contradictie cu acquis-ul comunitar”.

In aceasta privinta, Gheorghe Musat este mai transant: “Nu poti cere sa ti se acorde drepturi pe care nu le-ai avut nicaieri in Europa timp de 40 de ani”.

El considera ca “este o lipsa de respect sa fie invocate normele europene tocmai intre avocati, cand toti stim exact despre ce este vorba”.

In aceasta materie, este de asteptat ca Guvernul sa primeasca un punct de vedere oficial chiar de la Bruxelles, in contextul negocierilor pentru aderarea Romaniei la UE.