Războiul care a făcut România Mare/ de Ziarul de duminică

Glenn E. Torrey

România în Primul Război Mondial

Meteor Publishing

Traducere din limba engleză de Dan Criste.

În pofida unei poziții strategice vulnerabile, a unei armate prost pregătite și a unor promisiuni discutabile de sprijin militar din partea Fortelor Aliate, România a intrat în Primul Război Mondial în august 1916. În schimb, a primit o sancționare formală pentru anexarea regiunilor cu populație română din Austro-Ungaria. Așa cum Glenn Torrey dezvăluie în studiul său, decizia se va dovedi curând impulsivă și riscantă pentru ambele părți.

Torrey detaliază felul cum, la sfârșitul lui 1916, armatele Puterilor Centrale, conduse de generalii Falkenhayn și Mackensen, au ocupat două treimi din teritoriul românesc, dar cu prețul dislocării unor importante forțe militare necesare pe alte fronturi. Aliații, cu precădere rușii, au fost constrânși să procedeze la fel pentru a preveni prăbușirea definitivă a României.

Torrey prezintă cea mai competentă relatare – de până la această oră – asupra luptelor dure din timpul campaniei din 1916 și a tentativei reînnoite a forțelor austro-ungare de a înfrânge armata română în vara anului 1917. În această din urmă campanie, reliefată aici, dar ignorată în relatările din afara spațiului românesc, are loc o reorganizare și o reînarmare a soldaților români, cu sprijin din partea Armatei Roșii aflate în dezintegrare, iar inamicul suferă o înfrângere uluitoare. Totuși, în haosul provocat de Revoluția Rusă, Puterile Centrale au forțat România să semneze o pace separată la începutul lui 1918. În cele din urmă, aceasta i-a permis României să reintre în război și să ocupe cea mai mare parte a teritoriului promis în 1916.

Inegalabila stăpânire a mijloacelor de cercetare a surselor din arhive și a celor auxiliare de informare și îndelungatele sale studii asupra subiectului conferă autoritate și echilibru relatării sale privind evenimentele militare, strategice, diplomatice și politice petrecute de ambele părți ale frontului de luptă. Pe deasupra, apelul făcut la memoriile unor persoane aduce în prim plan trăirile oamenilor pe timp de război. Conducători militari importanți în cel de-Al Doilea Război Mondial, ca Ion Antonescu și Erwin Rommel, și-au construit cariera în timp.

Profesorul Glenn E. Torrey s-a născut în 1930, în Yuba City, California. Alegerea carierei științifice i-a fost recomandată  de doi istorici americani de excepție: Gordon Wright și Charles Jelavich. Cel dintâi i-a sugerat să încerce a se specializa în studierea Primului Război Mondial, iar celălalt a venit cu îndemnul de a investiga participarea României. Alegerea acestei teme i-a oferit un vast câmp de investigație, încă neexplorat în totalitate și mai ales în profunzime. A ajuns, treptat, un specialist unanim recunoscut în istoria României din anii 1914-1918 și în relațiile ei internaționale din același interval. În 1966 a publicat trei studii intitulate România si beligeranții, 1914-1916, Iredentism și diplomație: Puterile Centrale și România, august-noiembrie 1914 și Convenția româno-italiană din 23 septembrie 1914, apoi a rămas fidel investigării trecutului românesc, ca o componentă firească a istoriei bătrânului continent. Dintre istoricii străini și nu numai americani, Glenn E. Torrey este acela care a contribuit într-o măsură oricând relevabilă la elucidarea participării României la Primul Război Mondial, favorizând astfel înțelegerea unei perioade importante a evoluției post-1914 a Europei și nu numai a ei.

În 1991 a ajuns la Iași, ca bursier al Programului Fulbright și al American Council of Learned Societies Grant.