Rebus in loc de poezie

Caracteristica ambilor autori le este o frenezie a combinarii cuvintelor intr-un mod extravagant, care creeaza impresia de virtuozitate stilistica, dar nu produce poezie.
Emil Stanescu s-a asociat cu prietenul sau din studentie, Mihai Samson Petrescu (in prezent, stabilit la Efes) pentru a-si publica simultan cartile de versuri, intr-un singur volum: Emil Stanescu/ Mihai Samson Petrescu, Nocturne/ Diurne sau Platosele suprapuse/ Mica poveste a verbelor, Targoviste, Ed. Bibliotheca, 2006. Caracteristica ambilor autori le este o frenezie a combinarii cuvintelor intr-un mod extravagant, care creeaza impresia de virtuozitate stilistica, dar nu produce poezie.
Emil Stanescu isi face, la un moment dat, un scop in sine din a folosi, in cate un poem, numai cuvinte care incep cu dis sau cu ghi sau cu rev s.a.m.d. Textul care rezulta este ininteligibil. Iar comunicarea nu se realizeaza nici metasemantic (prin muzica sau grafica versurilor), intrucat atentia cititorului este confiscata de performanta prozaic-rebusistica: “dar montand pe un monticul/ monahala monarhie/ – monobloc monumental -/ ce s-a monolitizat/ monocerii lui liberus/ – monadele monarhiei -/ au montat monosilabe/ in monturi de monograme/ monotip de monoftongi/ monolitic – monolingv -/ c-un tot monofonematic// si-astfel au monetizat/ nu montaju-n monorime/ ci ‘monturi’ monosilabe-n/ monumente monoxile” etc.
Criticului literar nu-i ramane decat sa exclame, contaminat: “Monoton montaj, mon Dieu!”.
Mihai Samson Petrescu, la randul lui, ofera un recital de monolingvism, intr-un stil, e adevarat, mai jucaus, dar suferind de aceeasi inconsistenta literara: “capelmaistru capelan/ – din capela-n/ capitala -/ capisonul capitat/ cap si (punct) si iar la cap// capra cu caprit capsata/ capie fara/ capastru/ capcaun cu capeneag/ capat (punct) si de la cap// capsoman captand captura/ capiste far de/ capitel/ cap la capat in capcana/ cap si (punct) si iar la cap”. Aceasta este, intr-adevar, impresia cititorului, ca i se da “iar la cap” – dintr-un “caprit… fara capastru”.
Plini de optimism, autorii explica intr-o postfata ca prin asemenea metode vor revolutiona poezia romaneasca: “Intr-o atitudine de fronda, intru luminarea adevarurilor de mult uitate, vom intoarce pe dos pipota limbii romane si, printr-un perpetuu razbel lingvistic sui-generis vom intra intr-o noua epoca poetica monumentala in sens horatian” etc.
Nu stim daca Emil Stanescu si Mihai Samson Petrescu vor reusi cu adevarat sa intoarca vreodata pe dos pipota limbii romane, dar este cert, deocamdata, ca prin lipsa lor de modestie fac sa se intoarca pe dos pipota cititorului.