Reenacting Lizica Codreanu/ de Ziarul de duminică

Centrul Național al Dansului București (CNDB) a organizat la 18 noiembrie, la Cinemateca Union, evenimentul Reenacting Lizica Codreanu – discuții, proiecție video și de fotografii  inedite cu și despre coregrafa și dansatoarea Lizica Codreanu – un eveniment în cadrul programului Hors les Murs al CNDB, realizat în parteneriat cu Arhiva Națională de Filme din România – Cinemateca Română, cu sprijinul Editurii Vellant. Invitați: Doina Lemny, Cornel Mihalache, Vava Ștefănescu. Moderator: Igor Mocanu.

În 1922, sculptorul Constantin Brâncuși a confecționat un costum de dans pentru Lizica Codreanu, a pus vinilul cu gymnopediile lui Erik Satie la picup și a invitat-o pe aceasta să creeze un dans în atelierul său, printre sculpturi. Toată acțiunea, purtând altminteri un caracter privat, a fost documentată de Brâncuși cu ajutorul unui Thornton Pickard cu burduf și cremalieră, rezultând un număr de șapte imagini. În 1995, regizorul Cornel Mihalache, cu ajutorul Getei Solomon, reconstituia costumul Lizicăi Codreanu după imaginile din 1922 și îi propunea Vavei Ștefănescu un reenactment aparent imposibil: să refacă dansul din atelierul sculptorului pe muzica lui Satie.

În anul 2013 Editura Vellant a publicat traducerea cărții Doinei Lemny – Lizica Codreanu. O dansatoare româncă în avangarda pariziană – carte care reface parcursul artistic atipic al Lizicăi Codreanu, pornind de la documente de arhivă, în mare parte inedite.

Dansatoare și coregrafă de origine română, Lizica Codreanu, apropiată a grupurilor de avangardă din Paris, a revoluționat într-o carieră fulgerătoare, codurile dansului.

Ediția din noiembrie a programului Hors les Murs, organizat de Centrul Național al Dansului București, a propus așadar o reîntâlnire încrucișată cu Lizica Codreanu pe de o parte, iar pe de altă parte cu Vava Ștefănescu și Cornel Mihalache, într-o sesiune de discuții cu cercetătoarea Doina Lemny, moderate de Igor Mocanu.

Bineînțeles, nu înainte de a revedea reînscenarea dansului creată în 1996.

Lizica Codreanu (1901, București – 1993, Louveciennes) – dansatoare și coregrafă franceză de origine română. În 1918 se înscrie la Școala de Bele-Arte din București, debutând în același an în cadrul programului primului ceai artistic al Societății „Prietenii orbilor” la Teatrul Carol cel Mare din București, alături de Ion Manu, Maria Filotti și Petre Sturdza. După câteva reprezentații individuale în București (Dansuri de caracter, Dansul primăverii și Divertisment rococo, 9 martie 1919, Teatrul Eforia), Lizica Codreanu pleacă la Paris, iar din 1921 dezvoltă o activitate coregrafică din ce în ce mai susținută. Compozitorul Florent Schmitt o recomandă Idei Rubinstein pentru spectacole, frecventează cursurile Bronislavei Nijinska, apropiindu-se tot mai mult de principalele grupuri de avangardă: Albatros, dadaiștii și suprarealiștii, Tchérez ș.a. În 1926 debutează în film, interpretând rolul lui Pierot Fulgerul în pelicula Le P’tit Parigot regizată de René le Somptier.  În același an se căsătorește cu Jean Fontenoy, cunoscut jurnalist pentru agenția Havas, alături de care călătorește intens până în a doua jumătate a anilor ’30, când revine la Paris de la Shanghai, divorțează și deschide un centru de hatha-yoga, adaptând învățătura orientală și hindusă la propriile ei cercetări despre corp. În 1971, după o ultimă călătorie la București, își încheie activitatea de psiho-somaticiană, timp în care îi avuse ca pacienți, între mulți alții, pe Eugène Ionescu sau Coco Chanel. Se stinge din viață în 1993, la Louveciennes, în vârstă de 93 de ani. În 2011 apare la Paris volumul Lizica Codreano. Une danseuse roumaine dans l’avant-garde parisienne, fiind cea mai cuprinzătoare monografie dedicată dansatoarei de origine română, semnată de cercetătoarea Doina Lemny.