Reforma fiscala 2005

Recentele declaratii ale domnului Mihai Tanasescu, ministrul finantelor publice, privind reducerea fiscalitatii in anul 2005 par sa indice o adevarata reforma a sistemului fiscal. Cu toate acestea, la o analiza mai atenta a masurilor fiscale propuse, acestea nu sunt la fel de reformatoare. Intr-adevar masurile de reducere a fiscalitatii trebuie vazute nu numai din punct de vedere al impactului (estimat) asupra veniturilor bugetare ci, mai ales, din punct de vedere al implicatiilor macroeconomice. Aceasta inseamna ca reducerea impozitarii nu este un scop un sine, ci trebuie sa reprezinte instrumentul de realizare a unor obiective de politica economica in concordanta cu asteptarile populatiei.

Ajunsi la acest punct al rationamentului, identificarea asteptarilor populatiei este primul pas (si cel mai important) pentru ca politica economica sa fie apreciata in mod favorabil de catre cei care sunt, fara nici o indoiala, beneficiarii finali. Pornind de la ipoteza (foarte plauzibila) ca problema veniturilor individuale este cea mai importanta pentru majoritatea a populatiei, cred ca reforma fiscala trebuie sa vizeze in primul rand acest aspect: impozitarea veniturilor din munca. Din pacate, situatia macroeconomica (deficitul de cont curent, deficitul cronic al sistemului public de pensii, situatia financiara dificila a intreprinderilor de stat etc.) ar face ca orice relaxare a impozitarii la nivel individual sa determine o re-aprindere a inflatiei. Este evident ca autoritatile sunt constiente de aceste restrictii de politica economica, pentru ca masurile anuntate de reducere a impozitelor privesc intr-o mica masura veniturile individuale si intr-o masura mult mai mare incurajarea investitiilor.

Presiunile exercitate de patronate cu privire la modificarea prevederilor legale privind impozitul pe profit par sa fi reusit, desi mai este drum lung pana cand acestea se vor concretiza in amendarea Codului fiscal. Reducerea impozitului pe profit de la 25% la 19% (o cota la nivelul celorlalte tari din zona)si eliminarea unor restrictii privind deductibilitatea cheltuielilor ar pune Romania intr-o pozitie competitiva pentru atragerea investitiilor straine. Chiar daca spectaculozitatea acestor masuri este diminuata de majorarea impozitului pe dividende cu 5% atat in cazul persoanelor fizice (10% in 2005) cat si in cazul persoanelor juridice (15% in 2005), este evident ca aplicarea practica a acestora va insemna o invitatie atragatoare pentru investitorii straini sa investeasca in Romania. De asemenea, impozitul pe veniturile din proprietati imobiliare de numai 10% aplicabil fara restrictiile temporale existente in legislatia actuala va incuraja fara indoiala investitiile imobiliare. Ramane de vazut daca aceste facilitati nu se vor pierde pe parcurs.

Dar nu numai patronatele au reusit sa obtina satisfacerea unor revendicari ci si sindicatele, care au solicitat reducerea impozitarii pentru salariile mici de la 18% la 14%. In plus, Ministerul Finantelor s-a dovedit darnic si cu cei care au venituri mai mari, pentru care cota maxima de impozitare se va reduce cu 2% de la 40% pana la 38%. Aici se cuvine sa atragem atentia asupra unui aspect mai putin cunoscut: impozitul pe venit ramane in cea mai mare parte la dispozitia autoritatilor locale. Aceasta inseamna ca eventualele pierderi generate de reducerea de impozit vor fi resimtite, in principal, de bugetele locale (ale consiliilor locale si judetene). Bineinteles ca orice reducere de impozit inseamna o crestere a cererii interne, cu potential inflationist. In acest context, trebuie remarcata intentia de continuare a reducerii contributiilor sociale datorate de angajatori cu inca 2%. Probabil ca o masura mai indicata ar fi fost o reducere mai consistenta a contributiilor sociale ale angajatorilor (minim 5%) concomitent cu renuntarea la scutirea marilor societati de stat de la plata acestor contributii.

Reducerea cotei de TVA de la 9% la 5% numai pentru carti, manuale si proteze, ar trebui sa fie atent monitorizata de presa scrisa din Romania, care ar putea sa constate ca in 2005 se va reveni la cota standard de TVA – 19%. Tot in domeniul impozitelor indirecte se pare ca prin cresterea nivelului accizelor, va fi din ce in ce mai greu sa se aplice dictonul “rabdare si tutun” atat de familiar romanului. In schimb, cafeaua ar putea sa fie mai accesibila datorita reducerii accizei pentru aceste produse.

Dupa declaratiile de anul trecut privind iminenta introducerii cotei unice de impozitare de anul trecut, putem vorbi de certitudini doar in cazul majorarii impozitului pe dividende si, ca o contrapartida, diminuarea impozitului pe profit (pe ansamblu, datorita dublei impozitari a dividendelor nivelul de impozitare a profitului repartizat catre intreprinzatorii romani va creste!). Din pacate, masurile anuntate de autoritatile fiscale nu vizeaza decat in foarte mica masura reducerea supraimpozitarii muncii din Romania si, in consecinta, iesirea din cercul vicios al muncii la negru.