Regele designului modern/ de Ziarul de duminică

Phlippe Starck

împreună cu Gilles Vanderpooten

Impresii de aiurea

Victoria Books

Traducere din franceză de Alina Marc Ciulacu. Philippe Patrick Starck (născut în 1949, la Paris) este un designer francez considerat de majoritatea criticilor de artă drept „regele designului modern”. Munca sa de design acoperă o plajă largă de obiecte, de la cele de design de interior pentru cele mai apreciate lanțuri hoteliere din lume, până la obiecte de larg consum, cum ar fi periuțe de spălat pe dinți sau scaune. Cariera sa de designer a început să aibă o creștere fulminantă începând cu anul 1982, atunci când a fost angajat de președintele francez Francois Mitterrand pentru a lucra la designul apartamentului său personal. Pentru mai multe informații despre Philippe Starck accesați www.starck.com

„Întotdeauna am considerat materia, chiar și viața ca fiind vulgare – spune Philippe Starck. Nu sunt un mare iubitor al vieții. De altfel, îmi e greu să mă integrez, și chiar să o conștientizez. Trebuie să mă ciupesc ca să încerc să percep experiențele trăite. Să mi se tragă asta din faptul că mă simt instalat în relativitatea einsteiniană? Am avut întotdeauna senzația că nu există nimic. E mai mult decât o senzație – mă aflu în acea stare în care nu există nimic. În viziunea mea, totul nu este altceva decât o formă de organizare a energiei. Pielea mea, masa de lemn, motocicleta de metal, cauciucul, o oglindă… toate acestea nu sunt altceva deacât niște structuri atomice. În fața ochilor mei se găsesc doar niște nori de pulbere fină care, din când în când, se organizează pentru a căpăta formă sub privirea mea. Am impresia că nimic nu există, în afară de ceea ce numim sau privim. Concepția mea despre viață poate fi ilustrată prin imaginea unui om cu o lanternă care pășește în noapte, prin beznă totală. Nu există decât ceea ce e luminat de lanternă. O mulțime de lucruri ajung în bătaia luminii, dar de îndată ce nu mai sunt luminate, încetează să mai existe. Exact asta este și viața mea.”

„Creațiile lui Starck, scrie Gilles Vanderpooten, eclectice, inovatoare, magnifice, impresionante, înglobează o gamă largă de proiecte, de la cele banale la cele insolite. Ele fascinează și scandalizează deopotrivă prin aceea că reconsideră normele, încalcă regulile bunului-gust, sunt insolente și subversive. Exuberant și înțelept, visător, însă teribil de lucid, hazliu și cerebral, Philippe Starck cultivă contrariile. De aici și provine complexitatea lui. Dincolo de imaginea personajului public ancorat în material prin densitatea creațiilor sale, pe care le produce „așa cum își secretă un melc balele”, se dezvăluie Philippe-omul. Omul care, supunând materia, o și neagă în același timp. Gânditor autodidact și spontan, cu capul în nori și totodată metodic, este dispus către o reflecție nemijlocită, ce scoate la iveală un om luminat care îi luminează pe cei din jur, un om cult care îi ajută pe ceilalți să se cultive, un iubitor al bogăției limbii franceze și al eleganței gestului, ca și a verbului. El se înscrie astfel în linia tradițiilor umaniste, suprarealiste, romantice, amestecându-le și combinându-le.”