Regenerarea artei degenerate/ de Daniel Nicolescu

Sculpturile dintre ruine

În 1937, sub flamura celui de-al Treilea Reich, a fost organizată la Berlin expoziția de tristă celebritate “Arta degenerată” (“Entartete Kunst” – foto 1). Exponatele erau opere de index, modele de “așa nu”, exemple de artă modernă nocivă, ce contraveneau artei clasice care simboliza idealurile naziste și puritatea rasei. Unsprezece dintre sculpturile (în bronz sau lut ars) expuse atunci, puternic inspirate de arta primitivă și realizate de către Otto Freundlich, Edwin Scharff și Otto Baum, au fost recent descoperite, după mai bine de 70 de ani, cu ocazia unor lucrări de amenajare executate în preajma sediului Primăriei din Berlin. Operele se aflau îngropate printre rămășițele unei clădiri bombardate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Fundația pentru patrimoniul cultural prusac a anunțat că cele unsprezece sculpturi (dintre care trei n-au fost încă identificate) și despre care se credea că au fost distruse după închiderea expoziției din 1937, sunt expuse publicului, începând din 9 noiembrie a.c. la Neues Museum din Berlin (foto 2-3). Expoziția este însoțită de o amplă documentare privind istoricul operelor.

Suavul Modigliani, vândut cu 49 de milioane de euro

Business-ul american de pe piața de artă și-a reintrat în drepturi, mai ales după marile vânzări de artă impresionistă și modernă de la New York. Insensibili, parcă, la criză, la alegeri și la amenințările teroriste, pe scurt, la dereglările actualității, achizitorii s-au bătut pe lucrări în cadrul primelor sesiuni de licitație ale lunii (cele mai importante ale anului în curs), consfințind o creștere cu 86% față de aceeași perioadă a anului 2009. Cei doi mari auctioneers, Christie’s și Sotheby’s, au înregistrat scoruri aproape egale, adunând împreună circa 459 de milioane de dolari (istoricul perioadei similare marchează, în 2008, 370 de milioane de dolari, iar în 2007, ultimul an excelent pe piața de artă, 664 de milioane de dolari). Optând pentru o strategie mai selectivă (lucrări puține la prețuri mari), Sotheby’s a avut parte și de un record: pânza “La belle romaine” (“Frumoasa romană”, foto 4) pictată de Amedeo Modigliani în 1917, a atins prețul de 69 de milioane de dolari (circa 49 de milioane de euro), adică cel mai mare preț plătit vreodată la o ședință de licitații pentru o lucrare a artistului. Dezamăgirea (dacă poate fi numită așa) a privit un “Iaz cu nuferi” al lui Monet, care nu a reușit să depășească estimarea preliminară medie, de 24,7 milioane de dolari. Casa Sotheby’s a crezut că ciocanul va cădea undeva dincolo de estimarea maximă, de 30 de milioane de dolari.