Regina deșertului/ de Ziarul de duminică

Gertrude Bell, Georgina Howell – Regina deșertului. O femeie în Arabia. Editura Corint istorie

Traducere din limba engleză de Carmen Ion. Prefață de Maria Berza.

Gertrude Bell (Gertrude Margaret Lowthian Bell, sau, mai pe scurt, Gertrude Bell 1868-1926), una dintre marile aventuriere ale secolului XX și cea care a influențat decisiv politica britanică în Orientul Mijlociu în anii de după Primul Război Mondial, a întors spatele societății victoriene pentru a studia la Oxford și a vedea lumea. Granițele din Orientul Mijlociu au fost trasate după Primul Război Mondial la recomandarea acestei englezoaice celibatare. Nașterea statului irakian s-a datorat în foarte mare măsură eforturilor aceleiași doamne. Afost ea numită „Regina Deșertului” și comparată cu T.E. Lawrence – Lawrence al Arabiei, cu care de altfel s-a și aflat în relații amicale.

În decembrie 1888, Gertrude e invitată de Frank Lascelles, cumnatul mamei sale vitrege și ambasadorul britanic la București, să viziteze România împreună cu vărul ei, Billy Lascelles, alături de care ia parte la recepții, baluri, concerte și spectacole. După patru luni petrecute la București, Gertrude face o primă călătorie la Constantinopol. În 1892 ajunge la Teheran, primul moment în care e subjugată de măreția deșertului. A fost alpinistă, lingvistă, poetă, fotografă, arheoloagă și politiciană. În 1921 s-a instalat definitiv la Bagdad și s-a dedicat creării Muzeului de Antichități, al cărui director onorific a fost. În 1915 a fost trimisă la Cairo și apoi la Bagdad, unde este numită ofițer politic și mai apoi secretar pe problemele Orientului al Biroului Britanic pentru Arabia.

Folosindu-se de cunoașterea situației politice, sociale și economice din Orientul Mijlociu, Gertrude a reușit să îl convingă pe Winston Churchill, proaspăt numit Secretar de Stat al Coloniilor, care voia retragerea totală a britanicilor din Mesopotamia, să convoace în 1921 Conferința de la Cairo, cu participarea tuturor specialiștilor în lumea arabă, printre care ea a fost singura femeie prezentă. A fost ocazia cu care s-au trasat granițele din Orientul Mijlociu, în mare parte valabile și astăzi. „Sper ca Orientul – scria ea – să redevină puternic cândva și să-și dezvolte propria civilizație, nu să o imite pe a noastră, și atunci poate că ne va da câteva lecții din ceea ce am învățat mai de mult de la el și între timp am uitat, spre ghinionul nostru… Noi, occidentalii, putem oricând să cucerim, dar nu să și păstrăm posesia Asiei – aceasta mi s-a părut marea lecție pe care ne-a dat-o Orientul. ” A fost înmormântată cu onoruri militare în cimitirul din afara zidurilor Bagdadului, sicriul fiind acoperit cu steagul Union Jack și cu drapelul irakian.

Cartea se bazează pe numărul mare de scrisori lăsate în urmă de Gertrude Bell și cuprinde absolut toate activitățile în care s-a angajat exploratoarea.

În 2015 a fost lansat pe piață filmul „Regina Deșertului”, regizat de Werner Herzog, cu Nicole Kidman, Damian Lewis și James Franco în rolurile principale.

Filmul a fost prezentat și la cea 65-a ediție a Berlinalei. Filmul insistă mai mult asupra idilei lui Gertrude Bell cu căpitanul, ulterior locotenent-colonelul Dick Doughty-Wylie, un erou de război pe care l-a cunoscut în 1907 (când avea 39 de ani și renunțase la ideea de a-și găsi iubirea vieții). Dick era căsătorit. A murit în 1915 în bătălia de la Gallipoli. Dar filmul este, totuși, o declarație de dragoste la adresa exploratoarei, chiar dacă nu este un film biografic intens.