Remutualizarea Bursei

Evenimentele din ultima vreme mă determină să iau atitudine fața de propunerile Consiliului Bursei supuse aprobării acționarilor la adunările generale din aprilie. Titlul spune în două cuvinte ce cred eu despre aceste întâmplări și în continuare am să-l explic.

Când Bursa s-a demutualizat și s-a transformat din asociație în societate pe acțiuni, membrii asociației au căpătat o dublă calitate: de acționari ai societății/afacerii Bursa de Valori București și de clienți ai acesteia. Mulți ani după acest moment calitatea de client (broker) a acționarilor a prelevat în relația cu Bursa. Un exemplu simplu este practica reducerii comisioanelor pentru tranzacționare în ultimele luni ale anului, reducere ce diminua veniturile Bursei și aducea bani direct în buzunarele brokerilor. Desigur, brokerii erau acționari în procente egale și veniturile se diminuau în mod egal pentru fiecare, în timp ce reducerea tarifelor aducea mai mulți bani celor cu tranzacții mai multe. Odată cu listarea Bursei mă așteptam ca aceste disfuncționalități create de dubla calitate acționari-clienți să se diminueze și eventual să dispară. Ca acționar al Bursei constat că acest lucru nu s-a întâmplat, ba chiar dimpotrivă, disprețul față de acționari tinde să atingă culmi nebănuite.

În primul rând, noul plan tarifar pentru participanții la piață, care impune o componentă lunară fixă și o componentă variabilă ceva mai redusă decât în prezent. Consecințele imediate ale acestei propuneri – nu intru în detalii, dar calculele sunt simple și foarte clare, sunt înregistrarea unor economii importante (profit curat, altfel spus) pentru primii 10-14 brokeri și încărcarea facturii celorlalți participanți. Consiliul Bursei încearcă să ne vândă  această idee ca pe o modalitate de-a atrage lichiditate în piață, avansând o cifră (15% în doi ani) care este rizibilă în raport cu ceea ce ar trebui recuperat în materie de creștere a lichidității. Fac o paranteză și reamintesc că în anii de vârf se tranzacționau la BVB 20-30 de milioane de euro zilnic, cu mai puține instrumente și emitenți decât acum și fără Fondul Proprietatea, care contează în prezent pentru până la 50% din tranzacții. Punem în ecuație ce înseamnă acest 15% la valoarea tranzacțiilor zilnice din prezent și obținem valoarea exactă a acestei inițiative pentru acționari – un mare zero. Zero care se poate transforma într-un minus foarte repede dacă, urmare a acestei măsuri, 10-20 de brokeri mici încetează să mai plătească această taxă fixă prin comasare, acces indirect sau pur și simplu încetarea activității.

În timp ce beneficiile acestei inițiative sunt în cel mai bun caz neclare și pe termen lung pentru acționari, ele sunt foarte concrete și imediate pentru cei 10-14 brokeri din top care, prin angajații/asociații lor membri în Consiliul Bursei, o propun acționarilor. Este simplu de identificat care dintre membrii Consiliului au un interes direct în această chestiune și se dovedește că aceștia au o majoritate confortabilă. Mă întreb câți dintre ei și-au declarat conflictul de interese în calitatea de angajat al intermediarilor care beneficiază de această măsură și s-au abținut de la votarea acestei propuneri. Bănuiala mea este că niciunul, ba chiar au votat-o de două ori, convocând o AGEA inutilă în martie (care nu a întrunit cvorumul necesar), aruncând încă o dată banii acționarilor pe fereastră.

Mai mult, dacă această măsură se aprobă, Bursa se va afla în situația de a fi reclamată cel puțin la Consiliul Concurenței pentru impunerea unei bariere de intrare la tranzacționare, conform unei hotărâri recente a Asociației Brokerilor.

Să ne îndreptăm acum atenția asupra propunerii Consilului Bursei de a majora capitalul social al Casei de Compensare București cu 10-37 (!!) milioane de lei. Justificare acestei investiții, care va drena cea mai mare parte a lichidităților Bursei este extrem de fragilă, împănată cu fraza sforăitoare despre importanța „strategică” a proiectului, beneficiile „pe termen lung”, „valoarea adăugată pentru traderi”, etc. Am să-mi permit să rezum în câteva cuvinte ce se cere de fapt: plecarea unei sume între 10 și 37 de milioane de lei (însăși lipsa de exactitate din solicitare spune ceva despre seriozitatea și soliditatea proiectului) din conturile Bursei spre Casa de Compensație. Banii vor constitui capitalul social al unei noi instituții (contraparte centrală) necesară pentru decontarea tranzacțiilor cu derivate. Care tranzacții cu derivate sunt sublime, dar lipsesc cu (aproape) desăvârșire la BVB, în schimb fac pierderi masive la Sibex. În primii ani această investiție va produce pierderi, iar începând din anul trei (când actualul Consiliu își încheie mandatul) va aduce ceva venituri (mici, incerte și insuficiente), dar numai dacă Bursa renunță la decontarea tranzacțiilor spot prin Depozitarul Central  și adoptă soluția Contrapărții Centrale de la Casa de Compensație – adică ia bani din buzunarul depozitar (deținut de BVB) și îi mută în buzunarul casă de compensație (deținută tot de BVB). Are sens? Nu are, mai ales că în propunerea de buget pe 2013 această mișcare ar duce la diminuarea cu 50% a profitului anual, datorată reducerii veniturilor aferente lichidităților din cont. Mă întreb cum a avut Consiliul în atenție interesul acționarilor când a pus pe hârtie această propunere. Dacă l-a avut.

O altă propunere curioasă este răscumpărarea unui procent din acțiunile Bursei pentru distribuirea către angajați și directori. A pune pe masă o asemenea propunere în condițiile în care prețul și profitul pe acțiune s-au înjumătățit în anul trecut, iar în bugetul pe anul curent prevede încă o înjumătățire, este cel puțin o obrăznicie. Valoarea acestei obrăznicii: cam 2 milioane de lei, plătiți de acționari.

Închei observațiile mele cu o apreciere generală asupra proiectului de modificare a actului constitutiv: acesta propune micșorarea cvorumurilor necesare în adunările generale și transferarea unor atribuții statutare de la acționari către Consiliul Bursei. După modul în care actualul Consiliu promovează interesele acționarilor, cred că nu este cazul ca această idee să se concretizeze prin votul acționarilor.

Concluzia mea este că propunerile pe care Consiliul Bursei la aduc la adunările generale din aprilie consfințesc re-mutualizarea de facto a Bursei, acestea fiind fiind avantajoase pentru brokerii reprezentați în Consiliu (planul tarifar), Sibex (înființarea contrapărții centrale) sau angajați (răscumpărarea acțiunilor). Toate aceste proiecte înseamnă bani investiți, neîncasați sau cheltuiți de BVB, fără nicio compensație pentru acționari.

Cred că este timpul ca acționarii să intervină și să respingă noul plan tarifar, transferul de lichidități către Casa de Compensație, răscumpărarea acțiunilor în folosul angajaților și modificările actului constitutiv. De asemenea, acționarii ar trebui să hotărască dacă acest Consiliu îi mai reprezintă, și dacă nu cumva este momentul unor schimbărilor radicale în administrarea Bursei.

Adrian Mănăilă este proprietarul firmei de brokeraj Eldainvest din Galați și acționar al Bursei de Valori București. El a fost și membru în Consiliul Bursei din 2006 până în 2010