Renunt la promovare pentru ca vreau sa am si eu o viata

Nancy Katz a obtinut un MBA la Universitatea Standford, detine o pozitie impresionanta (vice-presedinte al departamentului de relatii cu investitorii) si are sansa de a deveni partener in cadrul firmei de investitii McCown De Leeuw & Co. din Menlo Park, Calif. Un singur lucru sta calea promovarii sale: propriul refuz de a fi promovata.

“Nu vreau sa fiu promovata,” spune Katz, in varsta de 39 de ani. “Actuala mea slujba e destul de solicitanta si imi place, iar la sfarsitul zilei ma pot opri din lucru. Ca partener, ar trebui sa lucrez non-stop”.

Atitudinea acesteia pare putin ciudata pentru ca este neobisnuita intr-o societate corporatista ce rasplateste ambitia si isi exploateaza la maxim forta de munca, relateaza The Wall Street Journal.

Cum din ce in ce mai multi oameni din toate industriile renunta la promovari in favoarea unei vieti personale, dorinta Nanciei Katz de a ramane pe loc ar putea fi considerata drept normala in curand. Dar, pana se va intampla acest lucru, multi dintre acesti profesionisti se vor afla in situatia de a-si convinge sefii ca nu sunt performeri slabi.

“Exista riscul de a fi perceput drept o persoana care se complace in situatia actuala sau se va crede ca ti-ai pierdut ambitia,” spune David Carpe, director si fondator al unei firme de management-consulting din Boston.

Totusi, pare sa existe putine dubii legate de faptul ca numarul celor ce urmaresc o cariera cu orice pret este in scadere. “Valorile s-au schimbat,” spune Neil Lebovits, presedinte si director de operatiuni in cadrul Ajilon Professional Staffind din Saddlebrook, N.J, printre ai carei clienti se numara si Verizon Communications Inc. si Bank of America Corp.

“Evenimentele din 11 septembrie i-a facut pe multi oameni sa realizeze ca viata nu inseamna numai munca. Prin urmare, tot mai multi vor sa ramana in aceeasi pozitie daca aceasta le asigura un echilibru intre munca si viata personala”, a adaugat el.

Insa, a ramane in aceeasi pozitie poate implica eforturi destul de mari, in special in cadrul unei economii in care oricine poate fi inlocuit foarte usor. Pe langa riscul de a fi considerat drept o persoana lipsita de ambitie, mai este si problema compensatiilor, pentru ca multe firme leaga salariul de pozitie. In plus, daca sefului tau nu-i plac persoanele ce nu-si doresc sa avanseze, nu ai nici un sprijin legal. “Din punct de vedere legal, angajatorii au libertatea de a concedia persoanele ce nu avanseaza,” spune Lewis Maltby, fondator si presedinte al National Workrights Institute din Princeton, N.J., ce se ocupa cu problemele legate de drepturile omului la locul de munca.

Totusi, unele companii au aflat faptul ca cei ce nu avanseaza pot indeplini un rol important. “Mult prea frecvent, oamenii sunt promovati din pozitii pe care le indeplinesc cu succes in pozitii pentru care nu sunt potriviti,” spune Jane Miller, director de operatiuni in cadrul Gallup Organization.

“Daca ai reprezentanti excelenti ai departamentului de servicii destinate clientilor, de exemplu, trebuie sa fii dispus sa-i platesti pe masura performantelor, sau risti sa-i pierzi”. In cadrul Gallup, nu exista limita de salarizare a angajatilor de la niveluri inferioare cu performante excelente. “Cei care realizeaza sondaje pentru cercetare de piata pot primi intre 80.000 si 100.000 de dolari pe an daca au performante excelente, in timp ce avem angajati cu doctorat ce nu au atins acest nivel de salarizare inca”, spune Miller.

Dar, ce se intampla daca nu esti angajatul unei organizatii atat de “luminate”? Cum poti avea o astfel de atitudine si sa fii respectat in acelasi timp? Ce poti face pentru a-ti asigura pozitia? Incearca urmatoarele metode:

Spune-i sefului tau ca nu esti nebun

Sa spunem ca ai o slujba de cinci ani si esti perfect multumit cu ea. Speri ca seful tau sa nu te impinga sa avansezi. Seful tau, pe de alta parte, presupune ca speri sa fii promovat, dar nu are ce sa-ti ofere. Cand vine vremea disponibilizarilor, seful tau te-ar putea concedia pentru a rezolva o problema de ordin managerial. Intreaga situatie devine o catastrofa gen Romeo si Julieta, in care toata lumea bea otrava si se sinucide, cand tot ce ar trebui sa faca este sa spuna ce gandesc. “Angajatorii nu stiu adesea ce vor proprii angajati,” spune Lebovits. “Spune-i sefului tau ca vrei sa joci un rol important, dar la nivelul tau. Va fi probabil multumit sa te inteleaga mai bine si sa aiba un angajat pe care sa nu se teama ca-l va pierde”.

Fii mai intelept

Arata-le sefului si colegilor tai ca, de fapt, este posibil sa inveti mai multe despre propria slujba, chiar si dupa ani de experienta. “Cei cu un nivel constant al productivitatii se vor bucura de respectul celorlalti, in timp ce cei constant pasivi vor fi uitati sau li se va arata usa,” spune Beverly Kaye, co-autoare a “Love It, Don’t Leave It,” ce ofera sugestii privitoare la mentinerea unui sentiment de multumire la locul de munca. Daca firma la care lucrezi ofera astfel de programe, mergi la un curs legat de ultimele evolutii din cadrul domeniului in care lucrezi. Invata noi programe de calculator ce-ti pot spori eficienta la locul de munca.

Spune-ti cuvantul dintr-o pozitie superioara

Companiile americane cheltuie foarte mult pe programele de pregatire de noi angajati in fiecare an. Iti poti aduce propria contributie. Cei ce nu avanseaza in pozitii superioare devin membri seniori ai grupurilor lor, cu experienta solida, sunt cei carora li se adreseaza constant intrebari. Sigur, acest lucru poate deveni oarecum obositor, dar merita sa fii lider. Le poti arata tinerilor ce trebuie sa faca. Superiorii tai se pot baza pe tine in ceea ce priveste initierea noilor angajati.

“A fi un fel de mentor iti poate aduce extrem de multe avantaje, mai ales atunci cand vrei sa-ti asiguri o anumita valoare in cadrul unei companii,” spune Dattner. “Cine va dori sa renunte la tine daca vei juca un rol votal in a-i ajuta pe altii sa avanseze?”

Fa si altceva

In momentul in care esti extrem de eficient in ceea ce faci, cauta noi oportunitati. Alatura-te de exemplu eforturilor de recrutare de noi angajati. Organizeaza programe comunitare.

“Luand astfel de initiative, vei fi considerat ca avand un puternic spirit de echipa, vei cladi o legatura mai puternica cu propriul loc de munca,” spune Dattner.

In cadrul Stryker Corp., o companie de domeniul produselor medicale cu sediul in Kalamazoo, Mich., angajatii sunt incurajati sa-si asume sarcini in cadrul unor departamente diferite, conform lui mark Lipscomb, director de resurse umane.

Cere o marire de salariu. Serios!

Cei ce nu-si doresc sa avanseze se afla intr-o situatie dificila din punct de vedere al compensatiilor. Acestia nu-si doresc o promovare, ce ar implica noi responsabilitati, dar ar dori sa fie rasplatiti pentru devotamentul fata de ceea ce fac, an dupa an. Problema este ca firmele au probabil anumite limite salariale. Ce ar trebui sa faca acestia in aceasta situatie? Sa ceara, oricum, o marire de salariu. In momentul in care vor incepe sa-si piarda angajatii, companiile inteligente vor face orice pentru a-i retine pe cei loiali.

Fii increzator

Cei care se tem, din randul celor ce nu doresc sa avanseze, ca in secret colegii lor ii considera delasatori, ar trebui sa renunte la aceasta atitudine. Iti doresti sa-ti pastrezi pozitia si iti eliberezi mintea de orice preocupare legata de metodele prin care poti ajunge in varf.

“Atat timp cat performantele tale sunt excelente, esti mult mai valoros decat majoritatea celor ce sunt promovati in pozitii ce le depasesc competenta,” spune Gail Golden, consultant in cadrul firmei RHR International Co. In cele din urma, seful si colegii tai vor realiza acest lucru.

Dan Hackett, in varsta de 52 de ani, din Montgomery, Ala., detine aceeasi slujba in cadrul departamentului de vanzari al unei importante companii din domeniul produselor alimentare de 29 de ani. Acesta spune ca faptul ca nu a dorit sa fie promovat in ravnita pozitie de regional sales manager i-a consternat pe colegii sai si pe manageri. “Eram impins sa avansez,” spune acesta. Dar Hackett nu a vrut sa renunte la locul sau de munca a carui flexibilitate ii permitea sa participe la activitatile sportive ale copiilor sai. Privind in urma, a luat oare decizia corecta? “Cine ar renunta la acest gen de flexibilitate pentru niste bani in plus? Nu merita,” spune el.