REPORTAJ/ Lumini si umbre la Gaudeamus 2009

Autori in vogă, croiți din succese pe care mai apoi nici ei nu și le pot explica prea bine, laureați ai marilor premii literare (cu precădere, laureați ai Nobel-ului, premiu pentru care noi, românii, am făcut o mică-mare obsesie), autori care au stârnit uriașe valuri de interes au fost prezenți de-a lungul timpului la București. De fiecare dată, câte un eveniment intern a adus in prim-plan și alti eroi ai zilei, nu neapărat din lumea literelor. Multe personalități politice au folosit Târgul ca pe o baie (electorală) de mulțime. Vedetele autohtone și-au tăiat și ele o felie din tortul popularității conferite de un așa eveniment, lansându-și cărtile proprii sau girând cu prezența lor autori-prieteni. Anul acesta, Salman Rushdie a fost vedeta indiscutabilă a Târgului de Carte de la București. Prezența lui a fost descrisă pas cu pas, inclusiv de catre Ziarul de Duminica, așa că nu vreau să mai spun o dată ce s-a spus despre el. Intr-o bună măsură, “cel mai vânat scriitor de pe planetă” a ținut să infirme această imagine: a fost lejer, n-a avut gărzi de corp, s-a dovedit grijuliu și atent cu presa, aș spune chiar fără restricționări, acordând cu destulă larghețe declarații și interviuri, apoi a dat o fugă până la Bran, probabil pe urmele lui Dracula. Herta Muller a fost și ea la Târg. Dar numai cu cărțile. Grijulii, nici editorul, nici vorbitorii de la lansare nu au suflat vreo vorbă despre absența recentei premiate cu Nobel, așa că in rolul Hertei Muller s-a aflat… Oana Pellea, care a citit, expresiv, câteva fragmente. Dacă ințeleg reticența editorilor, nu ințeleg volta lingvistică a presei care a vorbit despre faptul că (Herta Muller) “și-a lansat la București” etc. etc. In spiritul adevărului ar fi functionat propozitia “i s-a lansat la București…”. Pentru că, vorba (pe dos) a lui Lăpușneanu, “dacă eu nu vă vreau, voi mă vreți”. In fine, Nicolae Manolescu a fost sărbătorit de către Editura Paralela 45, la implinirea a 70 de ani de viață, cu trei apariții despre opera (și oarecum viața) criticului. In umbra acestor evenimente, s-au petrecut două momente care ar fi meritat luminate din plin de atenția, reverența și respectul intregului public de la Gaudeamus. Este vorba despre două mari spirite ale culturii române: Mihai Șora și Mircia Dumitrescu, din păcate rar puse in lumină și valoare. La lansarea cărții lui Leonid Dragomir “Mihai Șora – O filosofie a bucuriei și a speranței” au participat poate numai acei profunzi cunoscători și prețuitori ai filosofului care a implinit de curând 93 de ani, in timp ce la standul unde Mircia Dumitrescu iși prezenta cărțile-opere de artă era mereu o liniște mai degrabă indiferentă decât pioasă. Nu este momentul și nici locul de a detalia ce cred eu că ii unește și in același timp ii face unici pe cei doi in cultura noastră. Remarc insă la amândoi motorul creației: bucuria, bunătatea și nădejdea. Inchei citându-l pe Mihai Șora: “Eu aș spune că am o mulțime de intrebări mereu altele, dar nu le-aș numi incertitudini. La temelia ființei mele ganditoare, și aș prefera să mlădiez cumva acest calificativ țeapăn și pompos prin recursul la un dublu adjectiv: simțitoare-gânditoare; deci la temelia acestei alcătuiri vibrante stă o mare certitudine, pe care un verb fundamental in vocabularul omenirii o susține: verbul a fi. Știu că sunt. Slab. Bătut de vânturi. Putând, la limită, să nu fiu. Ba chiar sunt sigur de faptul că nu voi mai fi.” CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) a Universitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentru romanul “Gerda”. Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul “Poesis” Satu Mare, revista “Luceafarul”. Premiul APLER pentru jurnalism cultural. Este prezent de la primul numar, saptamânal, cu rubrica “Reportaj”, in “Ziarul de Duminica”.

Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.