REPORTAJUL SAPTAMANII/ Bucurestii se duc!

Bijuteriile arhitecturale din Bucuresti cad, una dupa alta, prada vanatorilor de terenuri centrale! Incendiate, lasate sa se prabuseasca, sau demolate cu acte in regula, date de functionari! O echipa “Romania, te iubesc!” ancheta, in toamna lui 2008, situatia acestor case. Azi, starea lor este mai grava: si pe timp de criza, Capitala a pierdut cateva zeci de imobile de patrimoniu. “Bucurestii se duc!” spune resemnata o comisie de experti, infiintata anul trecut la Cotroceni. Mafia imobiliara isi face de cap in Bucuresti, iar politicienii cot la cot cu functionarii par ca ii tin isonul. Sub falsul slogan al incurajarii investitiilor, Bucurestii vechi dispar, caramida cu caramida. Doar in ultimele luni, zeci de case frumoase au fost rase de pe fata pamantului si fac loc arhitecturii de profit. Functionarii au emis autorizatii de demolare chiar si de Craciun, cu un zel inexplicabil, iar statisticile pompierilor arata ca incendiile din Bucuresti s-au intetit, majoritatea in case interbelice. In ciuda crizei imobiliare, expansiunea investitiilor imobiliare trece ca un tavalug peste istorie. Nici macar Comisia Prezidentiala intrunita la Cotroceni n-a reusit sa opreasca distrugerile. 21 de experti in arhitectura, istorie, constructii, au intocmit un raport despre criza patrimoniului construit al Capitalei, si au propus masuri urgente pentru salvarea a ceea ce a mai ramas. A trecut un an si… nimic nu s-a schimbat! In 2009 comisia si-a incheiat activitatea: un raport final, gros de 250 de pagini, cu propuneri si idei excelente, dintre care nici macar una n-a fost pusa in practica. La capatul mandatului Comisiei, nu putem decât sa constatam ca… Bucurestii se duc. Expertii cereau lucruri decente: publicarea cererilor de demolare din zone protejate – inainte de a fi aprobate, ridicarea zonelor protejate din Bucuresti la rangul de monument istoric – macar temporar, pana la intocmirea unor fise individuale pentru fiecare casa, suspendarea demolarilor pentru verificarea legalitatii actelor si obligarea oficiului de cadastru de a pune la dispozitia directiilor de cultura acte de proprietate ale cladirilor ce merita salvate si declarate monument. Din partea autoritatilor… tacere totala. In toamna lui 2008, emisiunea “Romania, te Iubesc!” atragea atentia asupra faptului ca Bucurestii isi bat joc de propriile valori. O echipa ProTv a revizitat zonele aflate in pericol, iar lucrurile se agraveaza pe zi ce trece. Au trecut aproape doi ani de cand Moara lui Assan a fost mistuita de incendii. Zidul, pe care alta data hotii trebuiau sa-l escaladeze, a disparut. Nimeni nu e vinovat, iar procesul intentat proprietarilor s-a incheiat cu neinceperea urmaririi penale. Monumentul isi da ultima suflare, ca sa faca loc unei investitii profitabile. Pe rand, ministrii culturii s-au ocupat cum au stiut mai bine de problema patrimoniului construit. Culmea a atins-o Ministrul Paleologu, atat de neputincios, incat a initiat cu pompa campania “Omul darama locul”. Si cum altceva n-a fost in stare sa faca, a iesit sa protesteze in strada. Mai exact, in iunie 2009, pe strada Visarion – in fata unei case ruinate sub ochii tuturor functionarilor care ar fi putut opri asta: organizarea recviemului a fost tot ce a putut face acest ministru. Vizavi de casa Dinu Lipatti, astazi, trecatorii au parte de un peisaj dezolant. Pare de necrezut, dar proprietarul spune ca nu a vrut niciodata sa distruga aceasta casa, a fost totusi amendat cu zece mii de euro pentru distrugere, el a cerut in instanta anularea amenzii si spera ca intr-o buna zi va reusi sa obtina aprobare sa ridice aici o cladire de birouri cu 5 etaje, care sa pastreze macar vechea fatada. Proprietarul e domnul Aristide Tanasescu, jurist si om de afaceri. “Eu ma simt o victima – spune el – , nicidecum vinovat. Dupa ce m-au facut cum m-au facut, rechin imobiliar si mai stiu eu ce, nu vor sa-mi dea nici un aviz, eu nu pot sa m-ating de casa! Daca as sti cui, as da si spaga! Da nu stiu cui!” Sa-i fi lovit pe toti functionarii, brusc, constiinta si dragostea de arhitectura? Nu credem. Dar incendiul, ziaristii si asociatiile au facut casa celebra, asa ca nimeni nu mai indrazneste sa hotarasca ceva in legatura cu aceasta ruina. Proprietarul a fost amendat ca a lasat casa sa se distruga, dar degeaba. Omul povesteste ca a mostenit casa de la bunicul sau, care nici el n-a locuit niciodata in ea, ca a rascumparat-o de la chiriasii pe care i-a tinut acolo statul, ca a prins hoti de caramizi si de fiare, ca a facut reclamatii la politie. Investitorul acuza functionarii de starea in care a ajuns. “Din momentul in care am devenit proprietar am inceput sa fac toate demersurile. Doi ani am stat la Ministerul culturi, in acesti doi ani a expirat certificatul de urbanism, cand m-am dus sa fac unul nou, nu mi s-a mai dat, desi prin lege sunt obligati sa-l dea in 30 de zile, si acuma se implineste un an, exista un proces pe rol.” Omul e hotarat sa castige procesul! Cere daune materiale cate 500 de lei pe zi pentru intarzierea certificatului de urbanism. Aici va trona pana la urma un bloc cu cinci etaje – cu parcare subterana pe doua niveluri. Cat despre valoarea arhitecturala a casei ruinate… “Imi pare foarte rau, am de la Ministerul culturii o nota informativa a lor ca acest imobil nu este de patrimoniu si nu prezinta valoare arhitecturala deosebita.” Acum, omul a scos ruina la vanzare, cere doua milioane de euro. Valoros e terenul, evident. Este doar una dintre zecile de case interbelice care s-au facut una cu pamantul. In Bucuresti sunt 98 de zone protejate – protejate, doar teoretic. Doar 12 dintre ele au fost cartografiate. “In aceste zone protejate, din totalul caselor, circa 37 la suta pot fi demolate” – spune Dan Lungu, directorul Institutului National al Patrimoniului. Pe langa dezinteresul autoritatilor de a pastra cartierele vechi, mai e legea: articole contradictorii, ambigue, care se bat cap in cap cu celelalte legi care guverneaza constructiile. Parca intentionat – ca sa profite de pe urma lor doar investitorii. Iar societatea civila striga degeaba. Ministerul culturii apara monumentele cu 7 oameni, mari si lati. In cele 98 de zone protejate din Bucuresti sunt peste 40.000 de case. Un singur inspector ar trebui sa vegheze asupra unei zone care cuprinde 5.700 de case. Necesarul de oameni ar fi de 150. Oamenii astia nu au nici timpul fizic sa raspunda la telelefon, daramite sa fie in stare, cu mintea limpede, sa propuna o schimbare la legea monumentelor. Prin urmare toata lumea se ascunde in spatele legii si a lipsei banilor. Nimeni nu stie cate case valoroase s-au pierdut. Arhitectul sef al capitalei, Gheorghe Patrascu, recunoaste ca situatia a scapat de mult de sub control: “Fenomenul e atat de grav si de raspandit, incat aproape ca nu conteaza interventiile astea care se fac asa, doar la sesizare” – spune el. Cand vine vorba despre autorizatii de demolare, excesul de zel, ca sa nu vobim de mituire, devine evident. O casa a primit autorizatia de demolare de la primaria sector 1 Bucuresti, fix pe 24 decembrie 2009, de Mos Craciun. Ca primariile de sector sa nu mai permita demolari dupa cum le taie capul, arhitectul sef al Bucurestiului a centralizat acest serviciu, dar tot degeaba, primariile de sector continua sa emita autorizatii. “Ma simt neputincios si ma simt tot timpul intre ciocan si nicovala – spune Gheorghe Patrascu -, intre presiunile unor investitor care in 90% din cazuri au dorinte excesive si care sunt speculative in cele mai multe cazuri, si interventiile cercurilor de interese in zonele imobiliare, carora in general le convine o legislatie cat mai labila.” Depasit de situatie, arhitectului sef nu-i mai ramane decat contemplarea! Nici criza imobiliara nu pune frana fenomenului de distrugere, ci dimpotriva. Acum e momentul achizitiilor ieftine, iar investitorii pregatesc terenul pentru constructiile ce vor exploda din nou imediat ce iesim din criza economica. Si cum legea poate fi fortata pana la grotesc, peste vechile fatade care raman in picioare, rasar sinistre farfurii zburatoare sa faca umbra pamantului. Iar multe case, care inca n-au fost ochite de marii investitori, sunt mutilate, schimonosite. “Cei care demoleaza nu pot fi sanctionati pe masura faptelor, asta-i toata povestea – spune actualul ministru al culturii, Kelemen Hunor. Degeaba facem filozofie ca ar trebui nu stiu ce. In Germania, in Italia, in Franta, daca se construieste o cladire in zona protejata, cladirea se demoleaza! Nu-i nici o problema daca cineva face un abuz…. se demoleaza! La asa ceva ar trebui sa ajungem si noi!” Deocamdata, noul ministru al culturii are doar un proiect: face echipa care sa elaboreze un Cod al Patrimoniului, la fel cum exista Codul Civil si cel Penal. Complexul de legi ar trebui sa ajunga in octombrie in Parlament. Si de acolo, Dumnezeu cu mila. Dar oricat de buna ar fi o lege noua, ea nu face nici doi bani daca e traditional incalcata. “Si mentalitatea trebuie schimbata, adauga ministrul, si asta nu depinde de legi si nu depinde de bani!” Nicusor Dan – matematician si chirias in Bucuresti – e unul dintre putinii care iubeste orasul. Si-a strans prietenii intr-o asociatie – “Salvati Bucurestiul”. Se zbate din rasputeri – prin hatisurile birourilor din primarii – sa afle din timp de demolari ca sa poata protesta – cat mai are pentru ce. Este acuzat ca uneori exagereaza si se impotriveste ca un taliban dezvoltarii Bucurestilor. Cand nu protesteaza, fotografiaza case, sute de case – iar multe imagini din arhiva sa sunt azi documente unice, dovezi de netagaduit a ce a fost si nu mai este in Bucuresti. Nicusor vorbeste despre fostul director al directiei de cultura Bucuresti – celebru in lumea investitorilor imobiliari de lux. Culmea este ca omul a fost schimbat din functie, dar demolarile continua in acelasi ritm. Un alt tun imobiliar pare sa se pregateasca in locul in care Eminescu si-a trait finalul vietii, fostul spital de pe langa Manastirea Marcuta, monument istoric, dosit in spatele blocurilor ceausiste de pe soseaua Pantelimon. Construite la 1800, casele au fost o donatie a Ancutei Vacarescu catre biserica Marcuta. Aici a functionat Institutul National de Expertiza Medicala, dar in august 2008 s-a mutat de aici. Aceste cladiri au rezistat peste o suta de ani, dar acum cativa ani autoritatile au hotarat ca monumentul nu mai poate fi salvat, din cauza ca terenul este alunecos, si l-au declasat. Asociatiile care lupta pentru istoria Bucurestilor se tem ca frumoasa gradina cu paviloane de tratament este lasata intentionat in paragina, tocmai pentru a face loc unei mari investitii imobiliare. Complexul este administrat de Consiliul local al sectorului 2 Bucuresti. Adica doar pazit, ca nimeni sa nu poata intra. “Daca noi, Ministerul culturii, am avea un buget de cinci ori mai mare decat acum, tot n-am putea acoperi necesarul real in zona monumentelor istorice. Suntem ultimii in Europa – 0,2% din PIB.” – spune Kelemen Hunor, actualul ministru al culturii.

Reportaj difuzat de Protv, in emisiunea “Romania, te iubesc!’ din 7 martie 2010