Restauratie si reforma in PSD

Apropierea Congresului PSD infierbanta din ce in ce mai mult atmosfera in partid. Dupa ce se parea ca in urma Biroului Executiv Central, social-democratii au ajuns la o solutie de compromis prin impartirea puterii intre Ion Iliescu si Adrian Nastase, evolutiile ulterioare sunt pe cale sa puna sub semnul intrebarii aceasta miscare. Dar sa vedem despre ce este vorba. In primul rand, intelegerea Iliescu – Nastase i-a deranjat pe unii dintre adversarii neimpacati ai revenirii in forta a lui Iliescu in partid, in special din cadrul activei grupari transilvanene Rus – Dancu. In al doilea rand, aparitia altor voci contestatare in PSD, dintre care cel mai mult s-a remarcat cea a lui Mircea Geoana, a prilejuit noi semnale de revitalizare a curentului reformist. Incercarile vicepresedintelui PSD de testare a disponibilitatii liderilor locali in a sustine un proiect de modernizare a PSD, alternativ lui Ion Iliescu, au provocat in cele din urma prima greseala tactica semnificativa a fostului presedinte. Astfel, dupa un slalom impecabil printre putinele obstacole intalnite la revenirea in partid, Ion Iliescu a lansat un atac inabil in urma solicitarii lui Geoana de a-si clarifica intentiile privind candidatura la presedintia partidului. Jignirea cu care la gratulat Iliescu pe Geoana i-a permis acestuia din urma o nesperata sansa de reactivare publica, printr-o reactie dura, iar reformistilor o ocazie de a-si strange randurile.

Dupa parerea mea, Ion Iliescu a mai comis o eroare de calcul politic cand si-a anuntat candidatura la Conferinta PSD Bucuresti, pe fundalul sonor asigurat de avantul discursiv al lui Marian Vanghelie. Bun, sprijinul celei mai mari organizatii pesediste din tara nu e putin lucru, ba chiar e foarte important. Dar lui Ion Iliescu nu-i era necesara o asemenea lansare pentru ca el avea oricum votul PSD Bucuresti. Gestul sau si mai ales tolerarea complice a atacurilor dure la adresa lui Geoana nu au facut decat sa-i mobilizeze si mai mult pe reformistii care, probabil, nu vor privi linistiti cum Iliescu preia conducerea absoluta. In acest context, a atras atentia interventia lui Adrian Nastase de aparare a lui Mircea Geoana care, dincolo de spiritul de colegialitate, ar putea ascunde si un calcul politic.

Revenind la titlul acestui articol, PSD se afla cu adevarat in fata unei dileme. Merge pe calea restauratiei sau pe cea a reformei? Sau pe nici una si va alege, ca de obicei, o cale de mijloc. In mod cert, evolutiile din ultimul timp nu sunt de bun augur pentru PSD. Regulile rigide impuse de Ion Iliescu in numele evitarii dezbinarilor nu prea seamana cu reglementarile care definesc functionarea partidelor social-democrate europene. Este adevarat ca fostul presedinte are argumentele sale care nu pot fi neglijate. Asa cum chinezii isi prezinta sistemul politic drept unica solutie pentru controlarea unei tari de dimensiuni uriase, la fel Ion Iliescu ar putea spune ca un mega-partid precum PSD nu poate fi controlat fara un set de reguli foarte stricte si fara exercitarea unui control absolut asupra structurilor. Problema e ca institutionalizarea acestui tip de comportament omoara puterea de regenerare si capacitatea de adaptare rapida a partidului la agenda in continua schimbare a electoratului. In plus, controlul absolut nu se impaca prea bine cu exigentele democratiei. PSD risca sa ramana incremenit intr-un proiect care exprima o contradictie fundamentala intre instrumentele cu care vrei sa faci politica si norma generala dupa care functioneaza spatiul politic. E ca si cum ai incerca sa faci bungee-jumping folosindu-te de o sarma de otel. Ramane de vazut daca se va rupe sarma/partidul sau saritorul/ “seful”…

In ceea ce priveste tendintele reformatoare din PSD, ele s-au manifestat timid pana acum. Dincolo de cateva luari de pozitie ale grupului Rus si a unei izbucniri a lui Geoana, cel putin pana acum grupul reformistilor nu s-a miscat coerent, dupa o strategie clara care sa duca la coalizarea unui grup semnificativ de sustinatori la nivelul structurilor partidului. Aceasta grupare trebuie sa-si demonstreze forta prin vocea unor organizatii care sa se pronunte explicit pentru o alta linie decat cea reprezentata de Ion Iliescu. Altfel, aripa reformatoare va ramane un schelet firav cu prea putini muschi si prea putine pene pentru a putea sa zboare.

In concluzie, inca nu este foarte sigur pentru ce va opta PSD, pentru restauratie sau pentru reforma. Inclin sa cred ca, desi pozitia lui Ion Iliescu este foarte puternica in acest moment, reformistii nu si-au spus inca ultimul cuvant. Oricum, chiar daca nu vor castiga in fata lui Iliescu, PSD are nevoie de o disputa intre tabere, fie si de dragul nesigurantei pe care ar provoca-o multora. La fel ca in cazul oamenilor, si in cazul partidelor, prea multe certitudini strica…

* Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative