Retele sociale

In toamna acestui an s-a implinit un numar rotund de ani de cand am absolvit liceul. Conform traditiei, la astfel de ocazii se organizeaza o intalnire, astfel incat fostii colegi sa se vada la fata, sa-si cunoasca familiile, sa-si povesteasca viata si cariera si, eventual, sa schimbe carti de vizita si chiar sa stabileasca unele legaturi profesionale sau de afaceri. Este un eveniment social care, desigur, implica o oarecare organizare.

Povestea acestei intalniri este oarecum instructiva in privinta valentelor sociale ale Retelei si, prin extensie, in privinta unor mutatii culturale pe care acestea le implica. Daca pana nu demult telefonul era instrumentul de baza intr-o astfel de situatie, de data aceasta lucrurile s-au desfasurat aproape integral prin Internet. S-a pornit de la cateva mesaje prin e-mail, iar apoi, din aproape in aproape, s-au adunat toate contactele posibile. Apoi a fost creat un spatiu Web colaborativ – gazduit de Yahoo Groups – care dispunea de instrumentele de baza pentru colaborare: un forum combinat cu un mailing list, chat, calendar, baza de date, albume de poze, spatii pentru fisiere etc. De fapt, inainte de intalnirea propriu-zisa, am ajuns sa formam o mica comunitate, sa ne intalnim la modul virtual si sa ramanem “conectati” in continuare prin Internet.

Fenomenul mi s-a parut interesant. Am constatat ca in categoria “Colegi de scoala” de la Yahoo Groups exista aproape 100.000 de astfel de grupuri si o socoteala simpla ne duce la un numar de membri de ordinul milioanelor. Insa campionul absolut al domeniului este Classmates.com, care reuneste peste 38 de milioane de membri in Statele Unite si a inceput sa se extinda in Europa. Concurentul sau principal este Reunion.com, care pretinde ca are 22 de milioane de utilizatori. Fosti colegi de clasa, de armata sau de serviciu au sansa sa se “socializeze” si sa pastreze legatura.

Este de notat ca atat Classmates.com cat si Reunion.com sunt servicii platite. Taxele nu sunt mari – abonamente anuale sub 40 de dolari – dar popularitatea lor incepe sa aduca venituri substantiale. De pilda, Classmates a adus din abonamente si publicitate venituri de aproape 70 de milioane de dolari in 2002. Oricat de ciudat ar putea parea, obiectul acestui business este nostalgia si nu este intamplator faptul ca utilizatorii acestor servicii sunt de regula oameni maturi. Motivul agregarii acestor mici comunitati in situri cu trafic de-a dreptul fabulos il constituie structurarea, astfel incat devine mult mai usor sa-ti gasesti aici fostii colegi decat in imensitatea Internetului. Cateva studii au aratat ca circa 40 de procente dintre utilizatori folosesc Internetul ca sa-si regaseasca iubirea din scoala iar siturile de acest gen sunt punctele de start cele mai folosite. Sociologii nu ignora fenomenul si il pun in relatie cu rata mare a divorturilor, constatand ca dupa o anumita varsta oamenilor le vine mult mai usor sa reia o relatie veche. “Ai deja o istorie comuna” marturiseste jurnalista Donna Hanover, fosta sotie a primarului Giuliani, care s-a recasatorit cu un fost coleg de scoala si se pregateste sa-si lanseze cartea My Boyfriend’s Back.

In schimb, pentru alte “retele sociale” din Internet varsta este mult mai mica iar interesele sunt diferite. Atat Friendster cat si Tribe se bazeaza pe metafora “prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei”. Un utilizator isi formeaza un grup de prieteni pe baza unor interese si afinitati comune, fie dintre utilizatorii deja inregistrati – in prima faza sugerati de mecanismele soft ale siturilor, prin “potrivirea” profilurilor -, fie invitandu-si prieteni din lumea reala sau virtuala. Urmarea este ca apare posibilitatea contactului cu prietenii prietenilor, care corespunde destul de fidel cu modul de socializare in viata reala.

Exista cateva aspecte extrem de interesante in acest model. In primul rand, structurarea este mai usoara decat in cazul forumurilor publice sau a camerelor de chat, deoarece se petrece in mod firesc un transfer de incredere si simpatie. Daca prietenul meu este o persoana agreabila, e foarte probabil ca prietenii sai sa fie la fel, nu-i asa? Apoi, e vorba de un soi de “marketing viral” pe care utilizatorii il fac pentru astfel de situri. De foarte multe ori se intampla sa intalnesti persoane foarte interesante in medii care-ti par antipatice si este foarte simplu sa-i inviti intr-un mediu mai restrans si, din perspectiva personala, mai “select”. La randul lor, acestia isi vor aduce prietenii… si asa mai departe.

In fine, exista si o teorie la granita dintre matematici si sociologie care este ilustrata de acest mod de relationare. Este vorba de ceea ce se numeste “fenomenul lumii mici” (small-world), bazat pe unele experimente care au ajuns la concluzia ca intre oricare doua persoane de pe planeta exista de regula o legatura mult mai directa decat suntem tentati sa credem: cineva cunoaste pe altcineva, care cunoaste pe altcineva… Experimentele s-au oprit asupra ipotezei ca este vorba de sase pasi (in Statele Unite), dar matematicienii nu au confirmat cifra. In schimb au demonstrat ca teoria functioneaza in diverse structuri de retea (cum ar fi reteaua neuronala a creierului): un nod “puternic conectat” induce schimbari de anvergura in functionarea sistemului. Sociologii au subliniat atat aspectele pozitive, pe care incearca sa le valorizeze retele de genul Friendster, dar si efectele negative, cum a fost raspandirea virusului HIV.

O abordare asemanatoare o reprezinta situl LiveJournal (LJ), prin faptul ca mizeaza pe crearea unor comunitati mici de prieteni care-si publica jurnalele prin mecanismele oferite de situl Web. Este ceva foarte asemanator cu asa-numitele weblogs sau, pe scurt, blogs, dar difera prin gradul mult mai ridicat de interactivitate intre jurnalele prietenilor. Spre deosebire de blog-urile obisnuite, jurnalele de pe LJ sunt mai putin deschise publicului si mai degraba destinate grupului de prieteni. Utilizatorii pot sa restrictioneze accesul la anumite pagini pentru un grup de prieteni apropiati si sa continue o conversatie in conditii private, in timp ce alte pagini si subiecte pot pastra un caracter mai public. In plus, situl permite crearea explicita a unor “comunitati”, care sunt de fapt jurnale cu acces comun.

Chiar daca “efectul viral” este mult mai redus decat in cazurile evocate mai sus, LiveJournal se bucura de o larga popularitate, gazduind peste 1,3 milioane de jurnale vii, care au fost actualizate in ultimele 30 de zile. Marea majoritate a utilizatorilor sunt intre 15-23 de ani iar doua treimi sunt de sex feminin. Ca arie geografica, Statele Unite domina categoric, alaturi de alte tari anglofone, dar in ultima vreme situl devine din ce in ce mai popular in Rusia.

In fine, intreaga “blogosfera” poate fi la randul ei considerata in categoria retelelor sociale din Internet, desi blog-urile pot fi considerate mai degraba o forma alternativa de jurnalistica, in contrast cu caracterul oarecum mai “intim” al jurnalelor din LJ.

Desigur, nu am epuizat aspectele legate de caracterul social al Internetului. Insa chiar si din aceasta scurta prezentare se poate deduce ca, in diverse forme, avem de-a face cu sute de milioane de oameni care-si traiesc o parte mai mica sau mai mare din viata sociala in Retea, dezvoltand noi si noi cai de a interactiona, de a forma comunitati, de a construi prietenii si adesea de a participa la ceva.

Mai important imi pare faptul ca aceste noi forme de viata sociala incep sa genereze elementele unei noi culturi. Insa “ciber-cultura” este un subiect in sine, care merita un articol propriu.