Revelația stagiunii budapestane în 2005

Andras Forgach

Editura Curtea veche

Autorul este scenarist maghiar, adaptator de texte pentru teatru, dramaturg, romancier, eseist, critic de teatru și a primit numeroase premii. Volumul de față cuprinde patru piese – “Vitellius”, “Ospătarul”, “Femeia de serviciu” și “Cheia”.
András Forgách s-a născut la Budapesta în 1952. În 1976, după absolvirea Facultății de Filologie, a lucrat ca dramaturg la Teatrul din Kecskemét. Prima piesă de teatru a scris-o după nuvela Jucătorul de Dostoievski și a fost prezentată în 1985 pe scena Teatrului “Katona József” din Budapesta. În 1992, pentru piesa Vitelius, i s-a decernat Premiul Criticilor din Ungaria. Forgách a publicat două romane de mare anvergură (Aki nincs, 1999, și Zehuze, 2007), precum și mai multe volume de eseuri, plus unul de teatru. Este autorul mai multor scenarii de film, fiind printre altele și traducătorul în limba maghiară al unor piese aparținând lui Heinrich von Kleist, Tennessee Williams, Harold Pinter, Jean Genet, Frank Wedekind, Beaumarchais, Victor Hugo, Schiller ș.a.

În anul 2005, revelația de necontestat a stagiunii budapestane a fost piesa “Cheia”, care dă și titlul volumului de față; prezentată pe scena Teatrului “Katona József” în regia celebrului Tamás Ascher, a câștigat premiul pentru “Cea mai bună piesă a anului”. “Nu dintr-o întâmplare titlul acestei cărți e Cheia. Cheia și ușa, ca obiecte care intermediază, fac posibil accesul în spații interzise, care protejează, îndepărtează ori apropie, sunt motiv recurent în cele patru texte, toate plasate prin didascalii în spații închise. Vitellius e practic sechestrat, în măsura posibilului, de anturajul care-l îndeamnă să abdice, o camarilă ce se perindă pe ușă și o controlează. Ospătarul bate la ușa Actriței, o ușă neînchisă, lasată neîncuiată de ea însăși, ușa de la apartamentul Bărbatului are o cheie, dar ușa, în sine, e hotarul dintre obsesia persecuției și liniștea interioară a Femeii de serviciu. Relațiile dintre cei doi frați din ultima piesă se învârt în jurul pretextului cheii, iar ușa apartamentului e un fel de capac al cutiei Pandorei, prin care intră toate nenorocirile. Dramaturgia lui András Forgách e una prin excelență a interstițiilor, a între-lumilor, prin care circulă fluidele unei vieți ce nu se ia excesiv în serios, deși e definitiv roasă de nevoia contactului uman, a regăsirii și salvării prin celălalt” (Iulia Popovici). Traducere din limba maghiară de Anamaria Pop. Prefață de Iulia Popovici.