Revista Flacăra la 100 de ani!/ de Ziarul de duminică

Revista Flacăra a împlinit 100 de ani de la prima sa apariție, la 22 octombrie 1911. Revista Flacăra a înregistrat, pas cu pas, ediție de ediție, istoria unui secol, printr-o abordare incitantă și obiectivă a subiectelor de interes social, cultural, politic. Fondatorul revistei a fost profesorul Constantin Banu – viitor deputat si ministru – care a botezat-o FLACĂRA, deoarece acest substantiv amintea și de forța dis­trugătoare a focului – răzvrătirea țăranilor din 1907 era încă vie în memoria tuturor – dar si de virtuțile lui purificatoare. Banu i-a strâns în jurul lui pe Barbu Șt. Delavrancea, Ion Slavici, G. Coșbuc, Brătescu-Voinești, Isac, M. Sadoveanu, O. Goga, Ion Minulescu, G. Bacovia, G. Enescu, Agârbiceanu, Eugen Lovinescu, Vlahuță, O. Goga, Spiru Haret. Le-au urmat acestora, semnând în paginile revistei de-a lungul anilor, zeci de nume mari ale literaturii si gazetăriei românești: Șt. O Iosif, D. Anghel, Cincinat Pavelescu, Demostene Botez, Al. Macedonski, Ion Pillat, N. Crainic, T. Vianu, I. A. Bassarabescu, Liviu Rebreanu, Gala Galaction, Emil Gîrleanu, V. Eftimiu, Al. O. Teodoreanu, V. Voiculescu, Camil Petrescu, Perpessicius, Hortensia Papadat-Bengescu, D. Caracostea.

Tipărită pe hârtie bună, cu ilustrații de Iser, Flacăra s-a impus rapid, cu autoritate, în peisajul presei românești, cunoscând tiraje fantastice în acele timpuri – 40.000 de exemplare, la o populație cu mult sub 10.000.000. Era așteptată cu nerăbdare la chioșcuri, iar cei grijulii se abonau. Se difuza și peste hotare – 15 bani exemplarul! Era vie. Stârnea polemici. Și pleda convingător pentru unirea, prin cultură, a tuturor românilor, o fază pregătitoare pentru întregirea deplină a neamului. Totul realizat cu maxim profesionalism..

În timpul Primului Război Mondial revista își încetează apariția în noiembrie 1916. Pe 10 decembrie 1921 apare o serie nouă, sub conducerea aceluiași director, liberalul Constantin Banu. În 1948, apare Flacăra, ca “Săptămînal de Artă și de Cultură al Uniunii Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști”. Printre colaboratori: M. Beniuc, Eugen Jebeleanu, Nina Cassian, Geo Dumitrescu, G. Călinescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Perpessicius, T. Vianu. Între mai 1952-mai 1953 Flacăra apare lunar, iar între iunie 1953 și decembrie 1957 bilunar. Este prima revistă ilustrată din România de după cel de-al Doilea Război Mondial. Din 1958 redevine săptămânal. Deși atent cenzurate, paginile revistei reușesc să găzduiască jurnalism adevărat sau literatură de cea mai bună calitate, cu mari eforturi, ca să-și onoreze numele chiar și în acei ani grei. Primul număr în libertate apare pe24 decembrie ’89, purtând subtitlul “Revistă de opinie cetățenească. Ediție specială”. Începând cu numărul din 5 ianuarie 1990, redactor șef este George Arion. Din 1996 Flacăraredevine revistă ilustrată, color, cu apariție lunară. În octombrie 2001 are loc o schimbare radicală a conceptului grafic și o redefinire a conceptului editorial al revistei.

La 22 octombrie, când s-au împlinit 100 de ani de la apariția primului număr al revistei, George Arion, a primit o scrisoare din partea Majestatii Sale Regele Mihai I. “La aniversarea celor o sută de ani de existență, vă felicit călduros și vă trimit aprecierea mea și a Familiei mele pentru cuvântul drept și generos, dus în casele românilor cu credință în tot ce are țara mai bun.

Fie ca flacăra cuvântului vostru să lumineze peste generații, spre bucuria celor care vor citi.

La Mulți ani!

Mihai I”