Robotizarea in masa

Cea de-a patra ecranizare dupa The Body Snatchers, romanul SF al lui Jack Finney din 1955 (emblematic pentru cinema prin densitatea metaforica si prestigiul filmelor pe care le-a inspirat), Invazia este genul de film meritoriu mai mult prin intentia filosofica a trimiterilor sale decat prin realizarea in sine. Respectand “traditia” deja instalata a aducerii invaziilor extraterestre pe ecran intr-un moment de criza sociala, filmul de fata se vrea, si el, un semnal de alarma asupra indiferentei populatiei in fata dramatismului unor evenimente recente. Primul film inspirat de romanul lui Finney, Invasion of the Body Snatchers, regizat de Don Siegel in 1956, rezona cu teama de razboiul rece si cu criza McCarthysmului, avand totodata de partea sa atuuri artistice precum stilizarea, expresivitatea si o remarcabila imagine in alb-negru. Al doilea, Invasion of the Body Snatchers (1978), regizat de Philip Kaufman, trimitea la intoleranta ulterioara momentului Watergate, fiind un tur de forta actoricesc si un puternic film de atmosfera, cu o rasturnare finala greu de uitat. In fine, al treilea, Body Snatchers (1993), al lui Abel Ferrara, simboliza epidemia de SIDA, un pericol care abia incepuse sa ingrozeasca America, ramanand in memoria cinefila prin autenticitatea momentelor terifiante si personajele convingatoare. Sosit in trena unor asemenea precedente impozante, filmul talentatului, de altfel, Oliver Hirschbiegel (The Verdict – 1997, Das Experiment – 2001, Der Untergang – 2004) este supus, inevitabil, comparatiei cu acestea. Si, desi e abordat cu seriozitate si metoda, desi a avut 80 de milioane de dolari buget si actori de calitatea lui Nicole Kidman, Daniel Craig si Jeffrey Wright, nu reuseste sa se ridice la virtuozitatea celorlalte variante. Concentrat obsesiv pe cursa contra cronometru a psihiatrei Carol Bennell pentru a-si salva copilul si semenii de un inspaimantator virus extraterestru care goleste oamenii de sentimente, inlocuindu-i cu roboti identici ca infatisare in timp ce dorm, filmul pierde treptat din incarcatura simbolica prin care Oliver Hirschbiegel a vrut sa atraga atentia asupra apatiei post 11 septembrie si a lipsei de compasiune a oamenilor, devenind un action destul de banal. Si asta pentru ca, in timp ce momentele de pana la depistarea cauzelor invaziei stabilesc o tensiune bine plasata in ansamblu, urmaririle ulterioare se transforma intr-un lant nesfarsit (si, de aceea, tern) de cascadorii pe roti, mult prea exagerate chiar si pentru un asemenea gen furnizor de adrenalina. Daca spectatorul e dispus sa accepte conventia conform careia solutiile geniale pentru crize grave cu surse necunoscute se pot gasi in cateva ore – cel mult zile -, recurenta secventelor in care eroina se straduieste sa nu adoarma si sa se ascunda dilata aspectele care ar fi trebuit doar punctate si inlocuieste suspansul cu lentoarea. Chiar daca in rolurile principale evolueaza actori a caror charisma e verificata la public (cantonati aici, din pacate, in personaje-sablon), chiar daca teza e nobila, filmul sufera de o aplatizare generala care il situeaza la nivelul productiilor mediocre. Lipsit de expresivitate si concizie, insusi finalul e dispersat si ratat. Ramane frumoasa doar ideea ca, in lipsa sentimentelor si reactiilor tipic umane, nici o societate, oricat de ademenitoare ar fi imaginea ei, nu poate – si nu are rost – sa functioneze.
Invazia/ The Invasion Productie SUA, 2007. Regia: Oliver Hirschbiegel. Cu: Nicole Kidman, Daniel Craig, Jeremy Northam, Jeffrey Wright, Jackson Bond, Veronica Cartwright. Premiera: 16 noiembrie. Distribuit de: InterComFilm Distribution