Roman a inotat pentru deblocarea Dunarii

Ministrul roman de Externe, Petre Roman a inotat, ieri, doi kilometri pe Dunare, alaturi de slovenul Martin Strel, care a plecat pe 25 iunie de la gurile fluviului, din dreptul localitatii Donaueschingen – Germania si spera sa ajunga pe 24 august la Sulina, strabatand inot cei 2.860 de kilometri ai fluviului.

Strel doreste sa atraga astfel atentia comunitatii internationale asupra libertatii de navigatie pe Dunare, compromisa dupa razboiul din Kosovo. Inotatorul solven mai atrage atentia asupra pericolului poluarii fluviului.

Petre Roman a declarat ca gestul de a-l insoti pe Strel pleaca din convingerea sa ca “libertatea de circulatie pe Dunare este un bun castigat de mii de ani”, si el trebuie recapatat. “Este inca un mod de a atrage atentia asupra unei chestiuni care ne apasa rau de tot”, a adaugat el, amintind ca Romania sufera pierderi insemnate din cauza refuzului Iugoslaviei de a debloca fluviul, dupa razboiul din Iugoslavia.

Regerindu-se la regimul Milosevici, Roman a declarat ca acestuia trebuie sa i se reamniteasca faptul ca “nu este de capul lui”. El a opinat ca, in jurul liderului de la Belgrad, “se strange latul”, adaugand ca exista semne ca presiunile facute vor da roade.

Roman a mai amintit ca, “nu cu mult timp in urma Dunarea era o apa potabila” si, drept urmare, trebuie sa ajungem din nou la aceasta situatie pentru a lasa “urmasilor nostri o apa curata”. Desi nu este potabila, Dunarea nu este o apa poluata, crede el.

Daca cu cateva luni in urma a existat o poluare cu cianuri de vina nu este statul roman, ci o firma oarecare si oricum “poluarea nu este remanenta”, a spus Roman. El a explicat, dupa partida de inot, ca “apa i s-a parut buna, se poate inota”.

Petre Roman, usor emotionat inaintea inceperii aventurii pe Dunare, pentru care s-a antrenat, dupa spusele sale, inotand zilnic cate doi kilometri in mare, a fost atat de incantat la sfarsit, incat a promis ca, “saptamana viitoare, voi veni sa fac un inot aici cum imi place mie”.

Aceasta spre incantarea notabilitatilor locale care i-au punctat inceputul si sfarsitul aventurii cu marsuri de fanfara. Dupa ce o salupa l-a pescuit din apele fluviului, demnitarul a aflat cu usoara dezamagire ca inotase doar doi kilometri, in vreme ce el crezuse ca a inotat patru sau cinci.

Avea insa dreptul sa fie intr-o forma mai putin sportiva decat isi imaginase, intrucat, in urma cu cateva zile, in timp ce se afla la munte, suferise un accident la un picior si trebuise sa fie operat la spitalul din Sinaia.

Roman si-a aratat, in admiratia tuturora, rana de aproximativ 10 cm, abia cusuta, dar a spus ca nu a renuntat la a se intalni cu Strel, intrucat i-a promis acest lucru ministrului slovac de Externe. Chiar si Strel a apreciat, la adevarata ei valoare, rana demnitarului roman.

Roman a inotat gratios, mai mult pe spate, si i-a lasat mult in urma pe cei doi aghiotanti ai sai care, desi sfatuiti sa-si vada de treaba au dorit sa fie asemenea sefului lor. In cele din urma ei au fost pescuiti de o salupa si adusi pe punte vlaguiti de efort.

Intrebat ce e cu stilul ciudat de inot pe care-l adoptase, Roman a raspuns ca este, “stilul alunecos”, adica “aluneci rapid”. “N-ati vazut ca eram cu mult in fata lui?”, s-a bucurat el.

Dupa ce a ajuns pe salupa, ministrul de Externe a prins un tricolor mare si a inceput sa-l invarta deasupra capului, ca la Revolutie. Fanfara canta, lumea se bucura, Roman exulta: “Dunarea este intrarea Europei, poate chiar simbolul Europei Unite”.