ROMAN SERIAL / MDMA16. nebunul (III)

printre primele lucruri cu-adevărat importante pe care le-am făcut, a fost să dau de nebun. nebunul despre care se spunea că are toate nebuniile. n-am inventat eu termenul ăsta, să știi. nu i-am cunoscut niciodată numele său real, chiar dacă a fost una dintre cele mai importante figuri din viața mea. de ce puii mei mint, nu știu, mi-e frică poate in mare măsură că-i prea devreme să-ți spun că nebunul chiar este cel mai important om pe care l-am intâlnit și, cu siguranță, unul dintre puținii pe care-i pot numi prieteni, acum că am tras linie și am dat niște verdicte clare. bineințeles, e greu să spui asta despre un tip care a indreptat un pistol spre capul tău și a tras. dar felul in care lumea ne așează pe toți și ne imparte, ca pe niște vite, punându-ne in situații in care naiba știe cum putem reacționa, e și mai bolnav. nenorocitul m-a schimbat din temelii, cu toate că n-am stat impreună mai mult de șaișpe ore. evident că timpul e o chestie total irelevantă, știi și tu cum e să trăiești intr-o zi cât intr-o săptămână sau o lună intreagă. 16 sau 20 sau 30 nu-nseamnă mare brânză. dacă te-ntreb ce-ai făcut tu in ultima zi, sunt sigur că n-ai putea să-mi spui ceva concret, care să aibă cine știe ce insemnătate. dar dacă te-ntreb despre un moment critic din viața ta (exceptând varianta tâmpită ca el să se fi intâmplat tocmai ieri – și tind să cred că ieri ai avut o zi obișnuită, la frecvența slabă cu care observăm minunile din jur), nu ți-ar ajunge o noapte ca să mi-l povestești. o zi in care te-ai indrăgostit, de exemplu, când hormonii și estrogenul bubuiau in organismul tău, momentul când ai văzut-o și ai știut de la bun inceput cum vor sta lucrurile, că-i vei indrăgi până și unghia de la degetul mic al piciorului drept, poate nici nu te-ai gândit la asta, dar simțeai, pur și simplu, fără nici o explicație. pariez că-ți amintești și cam cât era ora, cam cum era vremea pe-afară, cu cine te-ai mai intâlnit in ziua aia, cum era imbrăcată, ce parfum avea și-așa mai departe. o fi durat o oră sau o fi durat numai zece minute, dar știi că de fapt ai trăit in cu totul și cu totul alte dimensiuni, cu alte reguli, dacă le putem numi așa, unde secundele n-au nici o relevanță. timpul ne măsoară doar trupurile, nu și nebunia care se intâmplă in creierele noastre și poate, sau mai ales, in suflet. lucrurile-astea sunt dincolo de orice sistem de măsurare, pentru că se intâmplă inăuntru, intr-un univers fascinant. nu știu cât de des ai călcat pe-acolo, iar dacă ai făcut-o, dacă ai și ințeles ceva – deviem iar, și avem tot timpul să pălăvrăgim despre subiectele-astea mai incolo. tot ce vroiam să-ți spun e că timpul nu se incadrează prea bine in povestea mea. gândește-te la primul tău contact adevărat cu moartea, c-a fost un animal pe care l-ai văzut zăcând pe autostradă sau că a fost o inmormântare unde ai plâns de te-ai căcat pe tine sau unde te-ai ingrețoșat de ipocrizia oamenilor, nu contează. cât a durat de fapt? sau clipa când ai simțit până-n oase umilință, dispreț și incapacitatea de a putea schimba ceva. când ai fost nevoit să inghiți și să te intorci sau să fugi ca un laș, deși nu asta ar fi fost corect și nici nu ești un laș impuțit. imi poți spune in minute despre astea, prietene? la fel e și cu mine. incepând cu ora opt, de fapt aproape opt și jumătate in ziua aceea fatală de mai, am avut parte de o avalanșă de astfel de momente și de revelații care m-au răsturnat, care m-au resetat și m-au făcut să văd lucrurile in cu totul alt fel. poate unul mai sănătos, poate unul mai bolnav, cine e in măsură să stabilească? nici unul dintre noi, cu siguranță.   (…)             – să ai grijă cu nebunul, te rog, mi-a spus Florin incet, de parcă toate obiectele din jur ar fi avut microfoane.             nu trecuse nici o oră măcar de când vorbisem cu el la telefon pentru prima oară. ne vedeam pe 20, miercuri, chiar in mijlocul săptămânii ce tocmai incepuse. urma să mă mai sune o dată, să vedem dacă rămâne sau nu la Romană, cum stabilisem.             – o să-ncerc…             – băi, nu c-o să-ncerci, dacă află ăsta că ești gabor te rade. nu-i sănătos la cap, ți-am spus. și e prăjit. prăjit de-a binelea, nu-i doar o paranoia a unui labagiu care se joacă cu niște haș prin centru, pricepi?             Florin era prieten cu nebunul din copilărie. probabil iți par ciudate drumurile pe care a apucat fiecare, eu aflasem insă toată povestea lor și avea un cu totul alt sens dacă știai cum stau lucrurile. fuseseră ca frații o perioadă, dilări amândoi, prin anii 90, pe la inceputuri, când erau niște puștani. sau băiețași de cartier, cum era pe-atunci, p-ăștia nu i-am suferit niciodată. slavă cerului că a dispărut trendul. dădeau doar cât să le-ajungă și lor, nimic mai mult. nu se complicau. Florin a luat-o insă pe arătură rău cu heroina prin ’97, ceea ce i-a separat, pentru că nebunul nu suporta căcatul ăsta. din câte am ințeles, el era și incă s-a păstrat, dincolo de iarbă, pe psihedelice și de alte combinații de genul ăsta, destul de interesante oricum pentru planul meu. i se spunea așa, nebunul, dintr-o grămadă de motive, iar două, pare-se cele mai importante, mi le descrisese Florin. in primul rând era un jucător de șah inrăit, incă de mic. iar nebunul era piesa lui preferată. dacă ai fi ajuns să vorbești cu el despre jocul ăsta, avea o intreagă teorie. tabla de șah e lumea, dacă știi cum să o privești. pionii, carnea de tun. la fel ca oamenii de rând, sunt fragili și inaintează incet. când nimeresc un obstacol se blochează, iar când sunt folosiți de un strateg bun, iși schimbă traiectoria… e interpretabil. turele nu turnurile de luptă, care erau foarte utile in asedierea cetăților, ci turnurile de control, de securitate. chiar secția de poliție din care făceam parte sau intregul sistem. mișcările spun totul, asta ți-ar zice debilul, mi-a tăiat-o Florin, când a citit pe moaca mea câteva nelămuriri.         caii sunt cei care se cred pe drumul cel bun doar pentru că sunt diferiți de pioni. ăștia care-au deschis la viața lor câte-o carte știu să vorbească frumos, dar n-au ințeles mare brânză. au insă câte-o idee, in general proastă, dar măcar e-a lor. regina e femeia, regele e bărbatul, și urmează o grămadă de comparații aici. regele n-are nici un folos in bătălie, dar in el constă tot jocul. cei căzuți la datorie rămân prizonieri, asta dacă nu vine un pion să-i scoată, dar regele nu se ia niciodată. regina, pe de altă parte, beneficiază de mișcări complexe, iar dacă știi să o manevrezi, poți face lucrurile mai simple.             cât despre nebun… el este artistul, rebelul in tot jocul ăsta. privește lumea din unghiuri diferite și atacă din unghiuri diferite. in engleză i se spune bishop, adică episcop, și dilărul nostru crede că are acces la puteri speciale, chiar mistice. și incă un lucru important: un nebun stă lângă regină, celălalt lângă rege. unul e pe alb, celălalt pe negru, e doar o problemă de alegere. cât despre regină, ea are atât mișcările sistemului cât și cele ale antisistemului, lucru care ar trebui să-ți dea de gândit dacă ți se par, cum și mie mi-au lăsat impresia, cel puțin interesante aceste bazaconii.             al doilea motiv pentru care nebunul se numește așa sunt trăirile pe care le-a avut pe timbre, in special. de-asta Florin mă atenționase că e prăjit, fusese intoxicat de mai multe ori cu acid și toate experiențele l-au transformat complet. pe lângă faptul că avea momente dese de anxietate și de paranoia. – iți fac lipeala cu el, nu-i nici o problemă, imi spusese Florin in dimineața aceea. dar e futut la cap omu’, de vreo câțiva ani. a luat niște căcaturi care l-au intors pe dos și nu și-a revenit ca lumea nici până-n ziua de azi. el trăiește odată cu universul, sunt momente in care abia te mai poți ințelege cu el. d-aia nici n-o mai ard cu el așa mult. de fapt, in ultimul an, nu știu dacă ne-am văzut de vreo două-trei ori și asta intâmplător. dar suntem la fel, ca frații. cum a stat și el lângă mine pân-am scăpat de heroină și m-am angajat aici, nu pot să plec de lângă el. oricât de razna ar lua-o. bine, acum e mai ok ce-i drept, am văzut la el niște schimbări… care m-au mai liniștit. dar incă are niște teorii demente in cap. m-am obișnuit in timp. ideea e că nu trebuie să te sperii, e chill, dar e cam trăsnit. noi ii spunem nebunu’, o să-ți povestesc de ce altă dată (iar explicațiile, pe care ți le-am spus mai devreme, le-am primit chiar următoare zi). dar in primul rând ca să-i protejăm numele, că s-a băgat in niște căcaturi mai mari decât el. ș-așa mi-e frică să nu-l ardă vreun căcănar, odată cu schimbările-astea-n forță. dacă-ți trebuie niște marfă, el o are pe cea mai bună, poți să mă crezi. – vreau niște iarbă in primul rând, dacă zici că are marfă bună. dup-aia mai vedem… – are sativa, tu probabil cauți indica. dar crede-mă, e foarte pozitivă, și incredibil de tare. sută la sută naturală. – crescută la noi? – iți dai seama, frate. iar grădinaru’ ăsta, cum imi place mie să-i zic, e un inger, crede-mă. o să-ți dea prima dată oricum moca, orice vrei, o să vezi. așa e nebunu’. iar dacă o să vrei numai și numai verde și mult, iți face direct lipeala cu tipul. o iei mai ieftină, iți dai seama. – și lui ce-i iese?             – nu se complică, atâta tot. are destui bani și iarba oricum e de dat, nu de făcut afaceri cu ea, asta-i vorba lui. nu e un bișnițar. banii adevărați vin din droguri adevărate și lui astea ii plac. fără heroină in schimb, că te bate de-ți sună apa-n cap. heroina e pentru luzări, asta-i și părerea mea, acum că a trecut ceva timp de când am reușit să scap. nu face altceva decât să te transforme treptat intr-o legumă muribundă.             – și zici că e prăjit bine…             – băi, fii atent. dacă-l intrebi, e ferm convins că oamenii se trag din maimuțe. dar nu că au evoluat din ele, ci că s-au drogat. teoria lui Maerth, nu știu dacă ai auzit-o.             – maimuțele s-au drogat?!             – da, da, că drogurile de fapt ce fac? băi, ce pula mea miroase așa?! s-a intrerupt brusc.             – ah, pantofii mei… i-am luat la reduceri și uite cu ce m-am procopsit.             – aruncă-i, mă, dă-i in mă-sa! put ca un hoit, m-am și speriat dracului. oricum mirosu’ ăsta de chinezărie n-o să mai iasă-n veci.             – i-arunc. asta și vroiam să fac, d’acum nu pot să mă duc desculț acasă. e prima și ultima lor zi de viață.             s-a așezat la birou și a dat drumul la calculator. i se stricase un ventilator de vreo câteva zile și vâjâia ca toți dracii. a dat un pumn in unitate și și-a mai revenit.             – astea trebuiesc curățate de praf, mă Radule… cine naibii s-o mai facă și p-asta? șușotea plin de draci. așa, deci… ce-ți fac drogurile, că vorbeam de Maerth… iți dau drumul la niște substanțe in creier, in mare, pe care tu le ai deja. corect?             – ok.             – e, și revoluția… sau evoluția, mai degrabă, s-a produs atunci când o maimuță a mâncat creierul alteia. crud. glanda hipofiză. asta e pe scurt. iți dai seama? viziunea… imaginează-ți câteva tripuri tari pe care le-ai avut pe iarbă să zicem, d-apăi să bagi in gură, accidental poate, serotonină pură, direct din creier. auzi, ai luat vreodată ciuperci?…             – nu, ți-am mai zis că-s doar cu iarba, nu vreau să mă fut de tot.             – in fine… a concluzionat nemulțumit. m-ai fi putut ințelege mai bine, oricum iți cam dai seama despre ce vorbesc. te face să vezi altfel și canibalismul, nu?             – n-aș spune că-i o tâmpenie totală și chiar mă pusese pe gânduri. – nici eu, dar trebuie să fii puțin prăjit să crezi așa ceva in totalitate. cel puțin asta e părerea mea. și nu numai despre nebun, ci despre fanatici in general. n-am incredere-n oamenii care au convingeri bătute in cuie.       www.andreiruse.ro I www.mdma16.ro,   iar daca doriti si video, mergeti la:   http://www.youtube.com/watch?vaQjwpR58WFpg&featureachannel_page    

Va urma