Romane de citit in autobuz

Un editor american tipareste romane de citit numai pe liniile unei companii de autobuze de pe Coasta de Est. Intrucat calatoriile medii sunt de trei-patru ceasuri, romanele trebuie biruite, de calatorii cu o scolire medie, in timpul cursei.

Cartile se cumpara din autogara, la urcarea in “car”, si sunt aruncate, fie ca au fost citite pana la capat, fie ca nu, in cosurile de gunoi din statiile de pe parcurs. Cine face drumuri mai scurte cumpara, de la aceleasi chioscuri cu publicatii de agrement, culegeri de nuvele.

Nuvelele sunt astfel concepute incat sa fie consumate complet in curse de o ora, o ora si jumatate, maximum doua. Pentru obisnuitii curselor lungi, autori specializati in literatura de omorat timpul in autobuz compun romane-fluviu.

Orice om care n-a mai tinut niciodata in mana un tom gros are, in fine, ocazia s-o faca. ai, bineinteles, prilejul sa fie mandru ca reuseste sa parcurga, fara incidente de lectura, trei-patru sute de pagini.

De aceea, editorii au grija ca literele sa fie ceva mai mari, ca in romanele de citit in tren. De fapt, la fel de mari ca in romanele de citit in excursii cu durata medie sau in cele recomandate de medicii de boli interne pentru persoanele cu constipatii medii.

Subiectele romanelor de citit in autobuz sunt, in felul lor, veritabile cuadraturi ale cercului rezolvate. Romanele de aventuri mizeaza pe intrigi care sa nu-i sperie pe abonatii calatoriilor scurte, mijlocii si lungi.

Se poate spune ca tragediile au un aer foarte relaxat, aproape vesel, iar comediile sunt suportabile, intrucat starea de spirit a cititorului de autobuz se poate modifica din te miri ce, de la o oprire la alta.

Oamenii care rezolva enigmele scurte, mijlocii si totale nu sunt detectivi, ci soferii, casieritele si functionarii companiei.

Ori chiar detectivi, care seamana leit cu calatorii de conditie medie, citesc, ca si acestia, romane de citit in autobuz, clefaie aceleasi sandvisuri din bufetul autogarii si, in toate privintele, se poarta ca niste oameni carora compania de autobuze le inspira incredere.

Ori, mai bine zis, mult mai multa incredere decat companiile concurente.

Personajele cartilor sunt cele obisnuite si in autobuze: doamna care sta tot timpul cu nasul intr-un roman politist de citit in autobuz, micul om de afaceri sau comis voiajorul care are in geanta un sandvici cumparat de la bufetul autogarii, un tricou castigat la concursul “Cel mai fidel cititor de romane editate de compania noastra” si cateva volume de succes recuperate discret din cosurile de gunoi ale statiilor terminus.

Citind cartile, omul de rand trebuie sa ramana cu certitudinea ca pe liniile companiei angajatii sunt serviabili, hatri, ca se pricep la toate si ca, la o adica, sunt in stare sa se sacrifice pentru ca toti calatorii sa se simta unici si realizati, ca turisti sau simpli navetisti.

Metaforele sunt moderate, stilul e eficient, continand numeroase informatii privind orarul curselor, facilitatile oferite gratuit de companie, zicale si cugetari din autobuze, folosite indeobste de persoanele spirituale, care calatoresc des numai cu masinile companiei.

Iar intamplarile care nu intereseaza direct intriga sunt nostime, indiferent daca e vorba de o poveste de dragoste, nascuta intre un baiat si o fata asezati pe fotolii 4F si 4G, sau de o istorie trista, cu o doamna care trebuie sa ajunga la ora fixa la un spital pentru o cistita rebela, dar deosebit de insistenta.

O suferinta discreta, pentru care toaleta autobuzului, desi bine dotata, nu ajunge.

Originalitatea romanelor de citit in autobuz se vadeste si din aceea ca n-au nimic in comun cu romanele de citit in croaziere.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar