Romane ecranizate în Raftul Denisei/ de Ziarul de duminica

Jay Parini – Rătăcirile lui Herman Melville. Traducere din engleză și note de Luana Schidu.

În romanul lui Jay Parini, aflat în curs de ecranizare, Herman Melville, personalitate vulcanică, saturniană, e deopotrivă figura paternă autoritară de care fiii săi nu reușesc niciodată să se apropie, dar și un partener de viață introvertit și uneori agresiv, care sfârșește prin a transforma afecțiunea soției sale, Lizzie, și fascinația resimțită de aceasta în tinerețe față de viața lui aventuroasă în compasiune amestecată cu teamă. Însă dincolo de nebuloasa unei existențe cotidiene frământate și înnegurate se conturează opera impresionantă a unuia dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XIX-lea.

Narat pe mai multe planuri și din multiple perspective, glisând între tărâmurile exotice de la tropice (precum insulele Marchize, unde Herman Melville trăiește o vreme printre canibali) și New York, care se confundă pentru autorul lui Moby Dick cu neliniștea și angoasa existențială, romanul dezvăluie treptat culisele întunecate ale vieții și operei unui autor ale cărui detalii biografice au rămas mai degrabă un mister pentru exegeții săi.

Alessandro Baricco – Novecento. Traducere din italiană de Michaela Șchiopu.

Novecento a fost ecranizat de Giuseppe Tornatore în anul 1998, cu titlul La leggenda del pianista sull’oceano (Legenda pianistului de pe ocean), cu Tim Roth în rolul principal. Într-o dimineață, după ce toți călătorii au debarcat, marinarul Danny Boodmann descoperă în luxosul salon de bal al transatlanticului Virginian o cutie de carton. În ea – un nou-născut, pe care matrozul se hotărăște să-l adopte, dându-i numele secolului care de-abia începea: Novecento. La opt ani, când Danny Boodmann moare, micul Novecento rămâne pentru a doua oară al nimănui. Adoptat din nou, de data aceasta de căpitan și de întregul echipaj, băiatul își dezvăluie talentul extraordinar: este un pianist desăvârșit, care seara, alături de orchestra vasului, îi încântă pe pasagerii bogați de la clasa întâi, iar noaptea, de unul singur, le oferă umililor călători de la clasa a treia o muzică supraomenească, menită să alunge orice urmă de nefericire. Și totuși, cum de poate Novecento, care nu a coborât niciodată de pe vas, să cânte despre toată frumusețea lumii?

„Pământul e un vapor prea mare pentru el, așadar n-a coborât niciodată pe uscat. Vaporul e micul lui pământ plutitor. Aici începe și se sfârșește lumea. Cartea aceasta e un micro-roman, o dramă, un poem sau doar o fermecătoare improvizație pentru pian și trompetă. Citiți-o ca pe o parabolă (lumea-vapor, omul-călător) sau ascultați-o relaxați, ca și cum, în drum spre America, ați descoperi deodată o melodie care v-ar umple sufletul.“ (Ioana Pârvulescu)