România a cheltuit fără rezultate 6,7 mld. $ pe restructurarea minelor

La sfârșitul săptămânii trecute, un inginer și patru electricieni cu vârste cuprinse între 36 și 41 de ani au murit în cel mai recent accident din România petrecut într-o mină despre a cărei închidere se discută de aproape un an.

Tragedia de la Uricani, mină deținută de Compania Națională a Huilei, scoate însă la iveală 20 de ani de tentative eșuate de reorganizare a unui sector care până acum a înghițit subvenții în valoare de circa 6,7 miliarde de dolari, produce pierderi anuale de sute de milioane de euro și datorii de miliarde, dar care nu se oprește din făcut victime umane.

“În perioada 1990-2006 statul a cheltuit pentru susținerea sectorului minier (cărbune, minereu și nemetalifere) suma de 6,3 miliarde de dolari, structurate pe subvenții pe produs, subvenții pentru protecția socială, alocații de capital pentru investiții. În perioada 2007-2009 ajutorul de stat acordat doar pentru industria carboniferă (subvenții pe produs și subvenții pentru protecția socială) pentru huilă este de circa un miliard de lei și alocații de capital pentru lignit în sumă de 119,3 milioane de lei”, au răspuns reprezentanții Ministerului Economiei la întrebarea Ziarului Financiar privind bilanțul restructurării în minerit.

În ciuda acestor miliarde de dolari cheltuite, minele de cărbuni continuă să ia vieți, în condițiile în care statisticile de după 1990 arată că un accident din trei se înregistrează numai în industria extractivă și circa 60% din totalul accidentelor din această industrie au loc în Valea Jiului.

“Odată cu scăderea cererii de cărbune a scăzut numărul de salariați pe ramură, astfel că în anul 1997 erau 129.500 de salariați, iar în anul 2010 sunt 21.724 de salariați”, mai arată datele furnizate de Ministerul Economiei, instituție în subordinea căreia se află Compania Națională a Huilei și Societatea Națională a Lignitului Oltenia.

Potrivit datelor disponibile, la nivelul anului 2008 mai erau în funcțiune 7 exploatări de huilă, 5 de lignit și 11 de minereuri, fiecare exploatare putând avea mai multe mine.

Cifrele la care a ajuns acum sectorul minier sunt mici față de numărul angajaților existenți în această industrie înainte de 1989, dar cu toate acestea, companiile nu au devenit profitabile în ciuda banilor cheltuiți și a numeroaselor strategii gândite.

“Strategia de dezvoltare a industriei miniere promovată înainte de anul 1989 avea la bază conceptul autosusținerii în asigurarea cu resurse minerale a economiei, în scopul re-ducerii importurilor. Rezultatul acestei strategii a constat în dezvoltarea unui sector minier mai mult decât ar fi permis potențialul de resurse minerale solide economic exploatabile de care dispune țara, ocupând direct peste 350.000 de persoane și indirect alte 700.000 de persoane”, mai spun reprezentanții Ministerului Economiei.

În prezent în sectorul de cărbune operează 6 agenți economici cu capital de stat, Societatea Națională a Lignitului Oltenia, Societatea Națională a Cărbunelui Ploiești, Compania Națională a Huilei și Complexurile Energetice Tur-ceni, Rovinari și Craiova.

În ceea ce privește Compania Națională a Huilei, una dintre cele mai mari găuri negre ale economiei locale, restructurarea acestei companii întârzie de ani buni de zile în ciuda mormanelor de strategii gândite.

De exemplu, încă de anul trecut, de când ar fi trebuit înființați cei doi giganți energetici prin care să se reorganizeze sistemul național de producție a energiei, problema CNH a fost din nou discutată.

Producătorul de huilă trebuia să intre în structura unuia dintre cei doi giganți și încă de atunci s-a pus problema închiderii a trei dintre cele șapte mine ale companiei. Astfel, la minele Petrila, Uricani și Paroșeni trebuia pus lacătul, iar celelalte patru trebuia să formeze o singură companie.

Nimic nu s-a întâmplat și mai mult, potrivit specialiștilor din domeniu, nici măcar cei doi giganți energetici nu se mai fac din cauza multiplelor procese care au fost intentate împotriva acestei strategii de reorganizare.

“În proporție de 90%, mina de la Uricani va intra în programul de restructurare a CNH, care se va derula până în 2018. Dacă până atunci va deveni viabilă, mina va ieși din programul de ajutor de stat”, a declarat Florin Staicu, consilier al ministrului economiei, Ion Ariton, citat de Mediafax.

De altfel, situația sectorului minier din România a fost discutată la începutul săptămânii trecute de către reprezentanții Ministerului Economiei în cadrul unei întâlniri cu oficialii Fondului Monetar Internațional.

“În privința restructurării Companiei Naționale a Huilei Petroșani, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri a prezentat un plan de restructurare care prevede accesarea ajutorului de stat de către trei dintre cele șapte mine, în conformitate cu decizia adoptată în decembrie 2010 de Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene, care prevede prelungirea termenului de acordare de ajutoare industriei miniere de cărbune până în 2018. Celelalte patru mine urmează a fi incluse în complexuri energetice”, au precizat la acel moment reprezentanții Ministerului Economiei.

În comparație, polonezii, care-și iau peste 50% din energia necesară din cărbuni, au reușit în ultimii 20 de ani să facă din sectorul minier o poveste de succes, banii alocați pentru acest domeniu ridicându-se la 10 miliarde de euro. Printre strategii s-au numărat închiderile de mine, dar și privatizările, reprezentanții Ministerului Ecoconomiei din Polonia spunând recent că acum companiile de cărbuni sunt profitabile.

“O posibilă explicație pentru interesul redus al investitorilor ar putea fi faptul că societățile care au ca obiect de activitate exploatarea și comercializarea cărbunelui înregistrează datorii”, explică reprezentanții Ministerului Economiei.

Potrivit acelorași surse, din miliardele de dolari cheltuite până acum, în bazinul minier Oltenia au fost create 1.600 de locuri de muncă prin societăți prestatoare de servicii.