Romania a luat-o pe drumul Japoniei

Suntem mai aproape de Japonia. Asa ar arata ultimele date statistice. Pentru ca exportam mai mult din subsol si din paduri si la un moment dat nu vom mai avea ce vinde. Nu vom mai avea materii prime. La fel ca Japonia.

Nu stim daca vom face dupa aceea la fel ca Japonia. Sa exportam inteligenta inglobata in produse cu valoare adaugata mare, care se regasesc in pretul acestora.

De mai mult de un secol, exportam ce-i mai ieftin si simplu, adica materii prime si produse brute, langa care nu mai adaugam nimic. Doar munca. ai aia in cea mai mare parte fizica. Cam atat.

Lemnul, petrolul, metalele neprelucrate, confectiile sunt produsele de care ar trebui sa fim cei mai mandri. Ne-au adus in tara un plus de aproape 450 de milioane de dolari, dintr-un total de 535 milioane dolari, cat reprezinta cresterea exporturilor Romaniei in primul trimestru al acestui an, comparativ cu perioada similara din anul precedent. Timid, se vede si o oarecare crestere pentru produse mai complexe, dar totusi acestea nu au o pondere insemnata in volumul total al exporturilor.

Avand in vedere ca oprirea declinului economic si reluarea cresterii economice in acest an se bazeaza pe exporturi, se poate spune ca suntem in grafic. Crestem, dar din pacate prost. Paradoxal, exista si crestere proasta.

De data asta, nu avem crestere nesustenabila, sintagma care a aparut in peisajul economic romanesc in 1995-1996, fara ca sa se inteleaga prea bine ce inseamna, pana cand nu s-a vazut pe pielea romanilor, in urmatorii ani. Este o crestere de slaba calitate.

Dupa cum spune un analist, aceasta crestere a exporturilor nu face altceva decat sa arate ca ne curge avutia bruta la extern, iar pana cand ponderea capitalului uman nu va creste, economia romaneasca are sanse scazute sa se apropie de cea mondiala. Ceea ce este interesant este ca aceasta avutie nu se mai termina, iar in fiecare an tot exportul se bazeaza pe acest lucru.

Am obtinut bani mai multi, dar nu s-a adaugat mai multa valoare in economie. Ci dimpotriva, am pierdut, pentru ca ne-am vandut ieftin. Ceea ce am vandut noi au cumparat altii, iar produsele acestora au revenit din nou in Romania, mult mai scumpe.

Pana la urma, totusi nu ar fi chiar asa rau. Tot raul spre bine, cum spune un proverb. Poate dupa ce vindem tot, ne vom trezi ca trebuie sa gasim altceva de facut, de exportat. Iar lucrul cel mai la indemana este mintea. O avem in fata ochilor, dar o folosim prea putin. Poate ca este platita si prost. De aceea exportam inteligenta in strainatate. Din pacate, cu totul. Cu tot cu cei carora le apartine aceasta inteligenta. Acestia nu pot fi blamati, ci dimpotriva respectati, pentru ca stiu ce vor. Diferenta dintre romanii care pleaca in strainatate si japonezii care au plecat in strainatate este ca pentru primii nu exista motivatie pentru a se reintoarce in tara. Dimpotriva, visul lor este sa se stabileasca acolo, iar copiii lor sa devina cetateni ai acelor tari.

Daca am considera ca acesta este mersul lucrurilor, ca dupa ce nu mai ai ce vinde, ce exporta in afara fara prea multa munca, urmatorul pas este vanzarea inteligentei, poate chiar ar trebui sa grabim ritmul de export al ceea ce denumesc unii “avutia nationala”. Sa nu ne mai incurce. Pur si simplu ca sa nu mai pierdem timpul. Atunci vom vedea daca suntem pe drumul catre Japonia.