România are nevoie de dezvoltare ca de aer, dar contabilii o sufocă

Doar de șase ori a folosit președintele Traian Băsescu cuvântul “dezvoltare” în discursul său susținut săptămâna tre­cută la seminarul ZF “Relansarea economiei”, dintre care de trei ori în cadrul sintagmei oficiale “programe de dezvoltare regională”.

Întâmplător? Nu. Marotele restructurării, eficientizării, reformei sunt încă foarte puternice în limbajul oamenilor politici și la 20 de ani de la Revoluție, adică de la declanșarea reformelor. O generație întreagă a reformat, acum vin noi reforme. Foarte bine. Dar pentru ce? Care este ținta? Unde suntem și unde trebuie să ajungem?

Într-un discurs despre starea economiei de 5.200 de cuvinte, ceea ce înseamnă peste 12 pagini de text, o asemenea statistică este relevantă.

Mai ales că acest discurs a fost mult mai consistent decât oricare dintre cele șapte ținute la diverse manifes­tări de președinte anul acesta (bilanțurile Ministerului Public, de Interne, reuniunea diplomaților), care au avut în medie 4-6 pagini de text.

Iar limbajul este determinat și determină la rândul său gândirea. Faptul că acest concept, “de dezvoltare” și verbul “a dezvolta” nu-și găsește sau își găsește greu loc în discursurile publice din România arată că gândirea (sau dezbaterea) strategică asupra țintelor mai degrabă decât a drumului de urmat lipsește.

Și restructurarea aparatului bugetar, și restructurarea companiilor de stat și aducerea lor pe bursă ca în Polonia, și investițiile în infrastructură sau absorbția fondurilor europene și, în final, creșterea economică – toate sunt pentru a avea dezvoltare.

De aici pornesc politicile publice. De asta sunt plătiți oamenii de stat. Să găsească soluții pentru ca suma de 40 miliarde de euro pe care o cheltuie anual bugetul public din România, administrația locală și centrală, să contribuie la dezvoltarea țării.

“După aderarea țării la UE (în 2004 – n. red.), ne-am asumat ca țintă strategică dezvoltarea Poloniei ca un hub financiar al Europei de Est”, a spus recent ministrul Trezoreriei din Polonia explicând unor jurnaliști din Europa de Est cum a reușit Bursa din Varșovia să ajungă la o capitalizare bursieră de 200 miliarde de euro, de două ori mai mare decât a Bursei de la Viena și de zece ori mai mare decât cea a Bursei de la București. Polonezii au reușit și nicio țară din Est în afară de Rusia probabil că nu îi mai poate ajunge pe acest segment.

Au reușit pentru că și-au asumat dezvoltarea, adică un parcurs din punctul A în punctul B. Privatizarea, restructurarea, creșterea economică, reforma, absorbția fondurilor europene nu sunt decât mijloace pentru dezvoltare.

Dezvoltarea bursei, dezvoltarea turismului, dezvoltarea resurselor de energie curată, dezvoltarea agriculturii, dezvoltarea capitalului uman, dezvoltarea telecomuni­cațiilor, dezvoltarea infrastructurii – dar măsurată în cifre, nu cu vorbe – de asta are nevoie România.

Iar drumul dezvoltării se face având în dreapta Statistica: unde suntem acum, câte case fără apă potabilă, câți absolvenți de studii superioare avem, câte mașini de spălat la mia de locuitori, câte biciclete, câte mașini, câte ziare, filme, cărți sunt cumpărate la mia de locuitori, cât este consumul de pastă de dinți, de săpun, câte terenuri de tenis, de fotbal, câte săli de spectacole, câte fabrici de medicamente, câte de bere sau câte de bulion, care este viteza medie a trenurilor, care este capacitatea aeroporturilor, câte birouri de clasa A avem, câte mall-uri, câte telefoane mobile, câte computere, câte Iphone-uri și câte Ipad-uri, câte firme de software și câți softiști avem și unde vrem să ajungem.

Câți dintre primii 100 de oameni de stat din România – președinte, miniștri, secretari de stat – deschid lună de lună buletinul statistic?

“Dacă mă întrebați, domnul Gherghina (secretarul de stat de la Finanțe care face bugetul de aproape 20 de ani în România – n.red) este adevăratul primul-ministru. El știe tot. Dacă vreun ministru are o întrebare despre date, el are răspunsul”, explică un demnitar care participă la ședințele de guvern.

E bine măcar că există un om care știe unde sunt datele, dar când ajunge o economie sau o țară să fie condusă de contabili, nu e bine. Ultimul lucru la care se gândesc contabilii este dezvoltarea.

Sorin Pâslaru – redactor-Șef al ZF