Romania din adancuri

Cat vor costa inundatiile si cum vor fi absorbite de economie este tema zilei. Dar revarsarile de ape care au dezgolit tara, care au scos Romania “de adancime” la suprafata ne arata oameni care traiesc deja ca in urma unui dezastru, inca inainte de a fi inundati.

Chiar daca vor ajunge pana la un miliard de euro, pagubele produse de inundatii pot fi absorbite de economie, care produce acum intr-un an (adica are un nivel al produsului intern brut de) 68 miliarde de euro.

Guvernul se va imprumuta pe pietele externe de capital sau va accesa fonduri de la Uniunea Europeana. Plafoanele de indatorare externa si interna sunt jos, asa ca din acest punct de vedere nu sunt probleme. Sunt bani. Mai dificile o sa fie organizarea si transferul fondurilor exact catre cei in nevoie. Chiar daca inundatiile vor modifica tintele macro, exista marja de manevra. Cresterea economica va fi afectata, dar va ramane probabil peste 4,5%, inflatia sub 8-9%, deficitul bugetar va creste spre 1 – 1,3% din PIB, adica pana spre 900 de milioane de euro.

Trebuie spus insa ca abia intr-o astfel de situatie se vede de ce insista Fondul Monetar International pe deficite bugetare cat mai mici. E mai bine sa “strangi cureaua”, adica sa tii cheltuielile publice sub control strict, atunci cand vrei, cand iti impui singur asta, si nu cand esti fortat. Intotdeauna exista riscul de majorare a deficitului bugetar – fie apar astfel de dezastre care necesita cheltuieli publice mari, fie pur si simplu este nevoie sa impulsionezi economia.

In suma, din datele de pana acum reiese ca situatia poate fi controlata din punct de vedere macroeconomic.

Dar inundatiile care ne-au ravasit ne-au pus iar in fata Romaniei de care nu vrem sa stim. A Romaniei “din adancuri”, unde oamenii traiesc practicand agricultura de subzistenta. Patru romani din zece traiesc in mediul rural, fara apa curenta, fara gaze, fara canalizare si cu wc-ul in curte. In majoritatea comunelor, oamenii sunt departe de ceea ce se intampla azi in lume.

Sunt zone intregi in Romania care sunt “inundate” si fara inundatii, unde oamenii mai degraba supravietuiesc decat traiesc. Aceste “bazine” de populatie imbatranita prematur, fara nici un fel de conectare la utilitatile minime ale prezentului, inghetate in ultimii 15 ani ca nivel al productivitatii muncii si al imbunatatirii traiului, sunt adevaratul dezastru national.

Pentru ca daca oamenii taie buruienile cu sapa, ara pamantul cu calul, se incalzesc cu lemne si folosesc caruta pentru transport in anul 2005, ca acum 200-300 de ani, nu inseamna ca eram deja “sub inundatii”?

Si daca trebuie sa mearga zeci de kilometri pana la primul doctor, iar in spitale trebuie sa vina de acasa cu medicamente nu inseamna ca suntem in criza, ca functionam ca dupa un dezastru?

Sau daca in scoli copiii ingheata iarna de frig si nu au apa potabila, nu este ca si cum ar fi dupa trecerea apelor?

Jumatate sau mai mult din Romania era deja sub ape inainte sa vina puhoaiele.

De foarte multi ani incoace, administratia centrala este rupta de ceea ce se intampla cu adevarat “la baza”.

Poate ca asa cum exista statii meteo pe tot cuprinsul tarii care monitorizeaza starea vremii, asa ar trebui sa existe “statii sociologice” care sa monitorizeze starea tarii, sa masoare an de an cum se schimba si daca se schimba in vreun fel viata oamenilor.

Zece, o suta de comune sa fie monitorizate indeaproape, sa se masoare: din 500 de familii, 100 si-au renovat casele anul acesta si 10 au trecut de la caruta la Dacie. Din 700 de barbati, 500 au plecat la munca in strainatate, iar 100 si-au gasit de lucru in fabrica din orasul de la 20 de km departare.

Ce lege i-a influentat cel mai mult in anul 2005? Cota unica? Iau credite? Cum i-a ajutat scaderea inflatiei? Cum s-a schimbat viata celor 500 de familii in ultimii 5 ani si care au fost cauzele? Care legi n-au avut nici un impact ? Ce ar trebui schimbat?

Deciziile pot fi luate la centru si pot fi mediatizate, dar daca nu se simt in adancime sunt nerelevante. Toptanele de legi sau ordonante sunt date degeaba fara o masura a impactului lor jos.

Daca ar fi stat cineva sa masoare ce a schimbat cu adevarat viata oamenilor de la tara in ultimii ani, probabil ca posibilitatea calatoriei fara viza in spatiul Schengen ar fi fost prima si ultima decizie cu efecte intr-adevar resimtite. In rest, zero.

Multinationalele urmaresc ce obiceiuri de consum au clientii lor, chiar si in Romania, spionandu-i in casele lor. Oameni special angajati stau zile intregi intr-un colt al bucatariei si noteaza activitatile de zi cu zi ale familiei, ca sa vada cum isi adapteaza produsele.

O “companie” cu venituri de 20 miliarde euro cat este administratia romaneasca stie prea putin despre clientii sai, contribuabilii si despre efectele reale (daca exista) ale deciziilor sale.

Si va sti in continuare prea putin daca va survola din elicopter, caci, nu-i asa, numai de acolo se poate survola, dupa cum am aflat la sfarsitul saptamanii trecute de la primul ministru in dialog cu unul din oamenii care si-au vazut casa luata de ape.

* Sorin Paslaru este redactor-sef la Ziarul Financiar