România este pe drumul cel bun

În ultimii zece ani, populația pământului a crescut de la 6 la 7 miliarde de oameni, în vreme ce atât suprafața cât și resursele Terrei au rămas neschimbate. Așadar, în plan global, avem de împărțit din ce în ce mai puțin la din ce în ce mai mulți, lucru în măsură să ne îngrijoreze (asta, desigur, dacă ne pasă de bunăstarea colegilor pământeni).

Privind în propria ogradă, însă, băgăm de seamă că, în ultimii 20 de ani, am fost beneficiarii unor politici înțelepte și cu efecte benefice, pe termen lung. Asta în ciuda acelor eterni cârcotași care susțin că lucrurile ar sta tocmai pe dos.

Să mă explic: în ultimii 20 de ani, populația României a scăzut de la circa 22,8 milioane (în 1992) la aproximativ 19 milioane (în 2011), în condițiile în care atât suprafața României cât și resursele ei au rămas neschimbate. Așadar, aplicând același raționament ca în cazul Pământului, ajungem la concluzia că noi, românii, avem de împărțit din ce în ce mai mult la din ce în ce mai puțini, ceea ce este foarte, foarte bine. Politicile pe care nemulțumiții de serviciu le condamnă, și anume acelea de decimare instituțională a persoanelor de vârsta a treia, de încurajare a emigrației și de descurajare susținută a natalității se dovedesc, la o privire mai atentă (sau cel puțin obiectivă), măsuri care, pe termen lung, vor salva România de la dezastrul către care, evident, se îndreaptă planeta.

Dacă rata natalității se va menține constantă, urmașii noștri vor ajunge să locuiască, relaxați și fără griji, o țară aproape pustie. De ce zic aproape? Pentru că Țara în sine, România noastră dragă, va dăinui – iar pentru a dăinui, ea, țara, nu va avea nevoie de un popor ci doar de organe, organisme și instituții. Trebuie, așadar, să fim atenți ca populația României să nu devină mai mică decât numărul parlamentarilor, miniștrilor, europarlamentarilor, consilierilor, secretarelor plus domnul președinte, luați laolaltă. Când vom ajunge (și vom ajunge) în acest punct, vom deveni ceea ce istoria ne îndreptățește de veacuri să fim: un model ideal pentru întreaga omenire. Vom fi o țară unde cei care aleg sunt identic egali numeric și tot aceia cu cei aleși. Vom fi o lume în care nicio măsură luată de Guvern și nicio lege votată de Parlament și promulgată de Președinte nu va mai putea fi taxată drept nepopulară, atâta timp cât nu va mai avea la ce să fie raportată (la popor, adică). Campaniile electorale se vor desfășura în liniște și bună înțelegere, asta fiindcă alegătorii se vor alege doar pe ei înșiși. Fondurile europene vor putea fi accesate și folosite după bunul plac al celor care le solicită (inclusiv pentru construirea de autostrăzi verticale), nu vom mai fi nevoiți să importăm alimente, ba chiar vom putea slobozi vacile și boii din ferme în natură, unde se vor înmulți în libertate, precum bizonii din vechea Lume Nouă și tot precum bizonii vor fi vânați în contextul unor minunate partide de vânătoare la care vor fi invitați președinți de state supraaglomerate, generali și caporali NATO, Dominique Strauss Kahn, Lolek și Bolek, comisarul Moldovan, Dacia 1310 precum și alte notabilități mondiale.

România, țărișoara noastră, va fi ceea am sperat (și mai mult decât atât) – un Rai pe Pământ, o demonstrație vie a adevărului (irefutabil) că cea mai mare piedică în propășirea unei țări e nenorocitul ei de popor.