Romania in Europa: intre certitudini si noi provocari

Raportul anual al Comisiei Europene a generat comentariile firesti si obisnuite din partea presei si din partea clasei politice romanesti. In tara, comentariile si aprecierile asupra raportului au avut accente pozitive sau critice, in functie de interesele fiecarei parti. Raportul este ultimul din generatia de stat-candidat si care, din noiembrie 2005, va fi inlocuit cu rapoarte anuale de monitorizare a progresului in indeplinirea obligatiilor asumate in cursul negocierilor si de implementare a acquis-ului comunitar.

Prin trasarea unui parcurs clar pentru aderarea in 2007, proiectul politic de aderare a Romaniei la UE este definitivat. Romania intra astfel in etapa finala a procesului de aderare la UE. Va fi insa si cea mai dificila.

Am muncit mult pentru a putea ajunge aici. Valoarea acestei reusite creste, cu atat mai mult cu cat a avut loc in urma unor masuri de reforma aplicate in ritm alert si asiduu, intr-un an electoral. Romania a reusit sa recupereze un handicap major, cu care a pornit in cursa a integrarii.

Indiferent de unghiul din care privim raportul, doua aspecte se evidentiaza cu precadere: calendarul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana – alaturi de Bulgaria – si necesitatea absoluta a continuarii reformei in anii 2005 si 2006.

In ceea ce priveste calendarul integrarii, vestile sunt cu adevarat istorice: inchiderea negocierilor in 2004, semnarea Tratatului de aderare in 2005 in timpul presedintiei luxemburgheze si, aderarea la UE la 1 ianuarie 2007, impreuna cu Bulgaria. Riscul ?contaminarii’ cu dezbaterile complicate legate de aderarea Turciei si, in mai mica masura, a Croatiei s-a diminuat considerabil. Visul a generatii de romani devine o certitudine.

Dar, ca intotdeauna in viata, o etapa se incheie si incepe alta, plina de noi provocari. Daca Europa ne-a dat un raspuns clar la intrebarea ?cand” ne integram, raspunsul la intrebarea ?cum” nu mai vine de la Bruxelles ci de la noi. De la Bucuresti, de la Guvern si Parlament, dar si din cele 8 regiuni de dezvoltare, consiliile judetene si locale prin care vor fi canalizati cei 13 miliarde de euro pe care Romania ii va primi de la Uniune intre 2005 si 2009. De la administratia centrala si locala, de la justitie dar si de la firmele, gospodariile taranesti si de la mediul asociativ si societatea civila. Raportul consemneaza, la capitolul reforma administratiei publice in Romania, pana in 2006, pana la data integrarii o serie de aspecte cum sunt consolidarea procesului de descentralizare prin asigurarea transferului de responsabilitati catre administratia locala, concomitent cu un transfer adecvat de resurse bugetare. Trebuie sa ne amintim si sa invatam din lectiile din trecut. De acum incolo, descentralizarea trebuie sa fie reala si sincronizata din punct de vedere al competentelor, resurselor si capacitatii administrative.

Cresterea transparentei in alocarea fondurilor de la nivel central catre autoritatile locale pentru finantarea investitiilor de infrastructura, in special din perspectiva implementarii fondurilor structurale este un alt domeniu in care mai avem mult de facut, ca si in privinta consolidarii capabilitatii de crestere a veniturilor locale.

Incheierea acestei etape importante prin unda verde pe care Comisia Europeana ne-a dat-o pentru incheierea negocierilor si aderarea la 1 ianuarie 2007 reprezinta si o schimbare profunda de atitudine politica, civica si psihologica fata de reforma. Daca pana acum uneori a existat impresia, bazata mai mult sau mai putin pe realitate, ca aceste reforme sunt oarecum impuse, de FMI sau de la Bruxelles, de acum incolo avem de dus la bun sfarsit un proiect romanesc, un proiect national. Este proiectul nostru de modernizare, este proiectul nostru de recuperare a timpului pierdut. Este sansa noastra de a intra in Europa, nu numai cu numele, dar si cu realitatea de zi cu zi a vietii din tara.

De aici si importanta partii critice a Raportului de tara, pe care guvernul o considera ca obligatii autoasumate in cadrul noii generatii de reforme politice si institutionale de care Romania are nevoie. Remedierea slabiciunilor structurale ale administratiei si justitiei, diminuarea drastica a coruptiei si birocratiei, cresterea competitivitatii firmelor noastre si investitia in capitalul uman reprezinta principala sarcina a viitorului guvern. Un guvern care va trebui sa continue politicile economice, fiscale si monetare care au generat cresterea economica sustinuta, scaderea inflatiei si imbunatatirea rating-ului de tara din ultimii ani.

Politica de concurenta este, alaturi de stabilitatea macro-economica si de libertatile de circulatie, unul dintre fundamentele de dezvoltare pe termen mediu si lung. Ea va fi aplicata ca parte integranta, coerenta, a strategiei de dezvoltare, in conexiune si interdependenta cu politicile regionale, de dezvoltare a infrastructurii si de reforma a protectiei sociale.

Avem in vedere in aceasta etapa si o dimensiune de flexibilizare a modului in care la nivel local se va putea asigura cofinantarea proiectelor europene si asumarea obligatiilor partii romane la proiectele structurale si de coeziune ale Uniunii Europene.

Principalele directii de actiune in urmatorii doi ani vor fi subsumate unei abordari integrate, coerente si interdisciplinare. Din punct de vedere economic, fundamentul il reprezinta stabilitatea macro-economica, ca baza a cresterii economice. Vom avea de consolidat aceasta stabilitate, pentru a mentine pe termen lung nivelul ridicat de crestere economica.

Va trebui sa gasim un raspuns corect despre dimensiunea cofinantare la banii europeni., iar pentru acest lucru va trebui sa gasim mecanismele de auditare financiare, de disciplina financiara.

Va trebui sa analizam cu atentie si sa canalizam investitiile publice in functie de impact, focalizandu-ne motoarele dezvoltarii si competitivitatii: capitalul uman, servicii publice de calitate si infrastructura, chei ale recuperarii decalajului de dezvoltare inter si intra-regional la nivel national si fata de media europeana. Evolutiile pozitive trebuie consolidate si continuate. Acest lucru nu se poate face decat prin accelerarea procesului de aplicare a reformelor economice.

In acelasi timp, pregatirea aderarii asigura un grad tot mai mare de deschidere al economiei romanesti, pentru toate cele patru libertati de miscare ale Pietei Interne a UE: bunuri, persoane, capitaluri, servicii. Participarea pe fond a Romaniei la Piata Unica va fi direct si vizibil benefica cetatenilor nostri, prin impactul direct si relativ rapid asupra nivelului de dezvoltare.

Vom continua sa acordam ajutoare de stat si dupa incheierea capitolului competitie pentru firmele cu potential competitiv, pentru formare si reconversie profesionala, pentru protectia mediului, aplicabile dupa caz marilor investitori dar si IMM-urilor. Vom reduce taxele si impozitele pentru pregatirea profesionala, dezvoltarea intreprinderii si investitii in protectia mediului, si vom acorda sprijin guvernamental direct pentru dezvoltarea infrastructurii de afaceri, pentru pregatirea profesionala, dezvoltarea IT si internet, investitii ecologice.

Asa cum reiese si din raportul de tara, Guvernul a reusit sa realizeze un dialog pe fond cu mediul de afaceri. Cred ca dialogul cu investitorii si patronatele, cu mediul de afaceri, ne va ajuta sa identificam mijloacele cele mai eficiente de acordare a ajutoarelor de stat.

Aderarea la UE se transforma dintr-un scop politic in sine intr-o platforma de realizare a obiectivelor strategice de dezvoltare a societatii, de asigurare a oportunitatilor egale si prosperitatii individuale.

Beneficiile aderarii sunt imense dar aduc si provocari pe masura. Pe langa asistenta financiara, posibilitatea de deplasare in intreg spatiul Uniunii, dezvoltarea rurala si sprijinul pentru agricultura vin si constrangeri si un climat de competitie economica acerba. Promovarea si apararea valorilor noastre nationale a culturii si identitatii noastre devin arme ale competitivitatii noastre.

Raportul de tara a adus certitudini dar si noi provocari. O etapa s-a incheiat, o alta incepe. Scopul nostru nu mai este simpla integrare in 2007. Din acest moment, avem o noua tinta: un debut de succes in Uniunea Europeana.

* Mircea Geoana este ministrul de externe al Romaniei