Românii din străinătate

2011 e anul în care numărul prietenilor și al rudelor din străinătate l-a depășit pentru prima dată pe al celor care au rămas în România.

Și nu au plecat la cules de căpșuni sau pentru că în România ar fi fost șomeri sau ar fi câștigat salariul minim pe economie.

Dimpotrivă. Aveau un salariu decent, dar care nu le-ar fi permis niciodată să strângă atâția bani cât să-și cumpere o casă. Au plecat însă să-și facă meseria în altă țară, au plecat în căutarea unei vieți mai bune, nemulțumiți de ceea ce oferă România în momentul de față. Unul are 34 de ani și este medic, altul tocmai ce a terminat facultatea de medicină veterinară, altul are un masterat în turism, iar lista poate continua, pentru că astfel de situații se regăsesc în mai toate familiile din România.

Întors în țară într-o vacanță de o săptămână, medicul care lucrază la un spital de stat din nordul Germaniei a intrat din nou în contact cu clinicile din România și a fost îngrozit de un sistem sanitar în care oamenii internați își cumpără singuri medicamente pentru că la farmacia spitalului nu mai există, un sistem în care medicii aleargă de la spitalul de stat la cel privat în speranța că vor dobândi un câștig decent, un sistem în care oameni cu boli incurabile așteaptă ore în șir pe holul spitalului pentru a intra la tratamente.

Mai grav este că niciunul dintre acești tineri nu pleacă cu gândul la a strânge ceva bani ca să se întoarcă acasă. Nu. Pleacă cu gândul de a se integra într-o nouă societate. Și deja sunt 3 milioane de români în străinătate. E greu de crezut că pot fi convinși să se întoarcă în țară de o creștere economică de 1% pe an, de salarii înghețate sau de reforme făcute pe genunchi cu orice scop mai puțin acela de a-i servi cetățeanului.

Nu este oare aceasta una dintre cele mai mari pro­bleme ale Româ­niei?

Dana Ciriperu este redactor-șef adjunct ZF / companii