Românii și ungurii/ de Ziarul de duminică

Istoricul Petre Țurlea, născut în 1947, fost deputat în trei legislaturi, premiat al Academiei Române pentru cele patru volume apărute în seria “Scrisori către Nicolae Iorga”, a publicat în ultimii ani mai multe volume foarte căutate despre dictatura regală, Partidul Renașterii Naționale, Ion Antonescu, dar și trei volume despre relațiile dintre români și unguri în secolul trecut. Pe acestea din urmă le topește în cartea de față, cu copleșitoare note de subsol, întreaga informație fiind adusă la zi*).

Analiza relației dintre români și unguri nu se impune – e de părere autorul – doar pentru că trebuie luminate unele fapte istorice, ci și pentru că, “cunoscând constantele ei în întreaga Istorie contemporană, știm și la ce ne putem aștepta în viitor.” Ungaria nu s-a împăcat niciodată cu granițele care-i fuseseră trasate la Trianon, mai spune istoricul. “De la Trianon, țelul suprem al Ungariei era acela de a redeveni Mare. Acestui țel i-au fost consacrate toate forțele Statului.”

Volumul cuprinde trei mari părți: Ip și Trăznea, atrocitățile maghiare și acțiunea diplomatică românească; Transilvania de Nord-Est între 1944 și 1952; UDMR și societatea românească, adică perioada 1989-2011. Concluzia este tranșantă, chiar dură: “În raporturile dintre români și unguri, în perioada 1940-2011, predomină nota conflictuală. Motivul este cel vechi: Transilvania. Asupra acesteia, dreptul de stăpânire al românilor este evident, din punct de vedere istoric, dar și datorită ponderii demografice. Dar acest drept este permanent contestat de unguri.

Se impune și o comparație între comprtamentul fiecăruia din cei doi pretendenți la stăpânirea regiunii respective, față de celălalt. Românii nu au asociat niciodată afirmarea dreptului lor cu acțiuni antimaghiare, în afara celor de apărare; le-au cerut acestora doar să respecte Țara în care trăiesc, unde este loc pentru toți. În schimb, de fiecare dată când au avut Puterea, ungurii au organizat și pus în practică purificarea etnică a regiunii, prin toate mijloacele posibile: începând cu asasinarea în masă a românilor și terminând cu alungarea lor. Purificarea etnică a fost practicată intens în perioada 1940-1944, în timpul ocupației hortyste, în perioada 1952-1968, în timpul existenței Regiunii Autonome Maghiare; în perioada începută prin evenimentele din decembrie 1989.”

Istoricul ajunge și la prezentul apropiat. “Faptul duce la convingerea românilor că înființarea Ținutului Secuiesc autonom va provoca o nouă perioadă de asuprire maximă a lor; și ungurii tot nu vor fi mulțumiți, pentru că dezideratul lor maximal este Ungaria Mare. Este o concluzie: cei aflați în fruntea României ar trebui să cunoască Istoria, pentru a nu repeta greșelile vremurilor trecute.”

De ce socotim această carte un eveniment editorial? În primul rând, datorită actualității subiectului. În al doilea rând, datorită abundenței informațiilor. Cum spuneam, cartea copleșește prin materialul documentar adunat din toate arhivele posibile. În plus, toate informațiile sunt la zi. De acum încolo, oricine va dori să se informeze asupra subiectului, nu va putea eluda această carte, mai mult, va găsi în ea întreaga substanță necesară. Indiferent că va fi sau nu de acord cu concluziile autorului. Faptele istorice rămân fapte, oricare ar fi interpretarea lor.

*) Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir”. Petre Țurlea – Români și unguri. 1940-2011. Editura Karta-Graphic