Romantismul suna bine

Indiferent cat de conectati suntem la viteza lumii de azi, contactul cu muzica romantica nu ne poate face decat bine. Functia ei de contrapondere la pragmatismul aflat la mare moda acum capata astfel virtuti curative pentru psihicul nostru sacait de senzationala banalitate cotidiana.

Ceea ce in mod normal ar fi putut fi subiect de ironie – si anume faptul ca la distanta de doar o saptamana, cele doua stagiuni simfonice ale Bucurestiului, adica cea de la Radio si cea de la Ateneu, au propus publicului un program de concert aproape identic – s-a transformat gratie valorii solistilor intr-un bine venit crescendo al sfarsitului de sezon muzical clasic.
Filarmonica “George Enescu” a fost dirijata de Horia Andreescu si ne-a oferit piese simfonice intens romantice precum Uvertura fantezie Romeo si Julieta, Pezzo Capricioso si Uvertura 1812, iar Orchestra Nationala Radio l-a avut ca dirijor pe Alexandr Rudin, care a propus aceeasi Uvertura-fantezie Romeo si Julieta si Simfonia a IV-a in fa minor. Cei doi solisti-vedeta au fost violoncelistii Natalia Gutman la Ateneu si Alexandr Rudin la Radio, amandoi oferindu-ne propria versiune pentru acelasi opus celebru al muzicii concertante a lui Ceaikovski, Variatiunile pe o tema rococo pentru violoncel si orchestra, op. 33.
Chiar daca provin din aceeasi cultura, cei doi violoncelisti rusi au interpretat muzica lui Ceaikovski in maniere diferite, fiecare impresionanta in felul ei. Natalia Gutman, ca si mai tanarul Alexandr Rudin, are un repertoriu ce cuprinde aproape intreaga literatura a violoncelului, cu un accent special insa asupra muzicii contemporane. In afara unei extinse activitati concertistice, ea s-a devotat pe deplin tinerei generatii. Foarte interesata de muzica de camera, Natalia Gutman a cantat frecvent cu Martha Argerich, Evgeny Kissin and Sviatoslav Richter, dar si cu Yuri Bashmet, Isaac Stern si cu sotul ei, Oleg Kagan. Raman memorabile de asemenea recitalurile ei cu integrala suitelor de Bach sustinute in marile capitale europene. Dovedind o longevitate artistica absolut iesita din comun, ea ne-a oferit o versiune a Variatiunilor rococo caracterizata prin forta si sustinerea intensa a frazarii. In contraponderea fabuloasei maini drepte a Nataliei Gutman, Alexandr Rudin a pus uluitoarea sa tehnica minimalista, care creeaza la prima vedere impresia (extrem de inselatoare) ca la violoncel poate canta in acest fel oricine. Interpretarea sa a fost una mai calda, mai umana, Rudin impresionand si prin dubla sa ipostaza de dirijor si interpret, pe care publicul romanesc nu cred ca a mai vazut-o pana acum la un violoncelist. Aflat la anii deplinei maturitati, fiind nascut in 1960 la Moscova, Alexandr Rudin a castigat numeroase premii internationale intre 1976 si 1982, a aparut ca solist al Royal Philharmonic, Vienna Symphony, Danish Radio Orchestra, dar in special alaturi de orchestre rusesti si de Orchestra de camera din Munchen. In ultimul timp, si-a extins activitatea ca dirijor, dar canta des si muzica de camera ca violoncelist sau pianist, preda muzica de camera la Conservatorul din Moscova si sustine cursuri de maiestrie in intreaga Europa.
Cu siguranta ca, date fiind circumstantele onorate pe deplin de actul artistic, in compania acestor artisti suna bine orice fel de muzica. Pledoaria pentru romantism pica insa bine in orice moment.