Romanul ca un carusel diabolic/ de Elisabeta Lăsconi

Joyce Carol Oates scrie scurte romane care seamănă cu un carusel ce te învârtește într-un ritm diabolic de la un capitol la altul. După “Violul. O poveste de dragoste”, a apărut alt roman, “Mândra fecioară”*, care pur și simplu îți taie respirația, pe parcursul celor două sute și jumătate de pagini. Ajungi să te simți șoricelul-cititor cu care felina deghizată care este autoarea se joacă de la început până la sfârșit.

Citești prima parte și cazi în plasă: crezi că tânăra de 16 ani, Kathya Spivak, este o soră mai mare și mai versată a Lolitei. Kathya lucrează ca dădacă în timpul vacanței de vară într-un oraș plin de oameni bogați, proprietari ai unor case vechi, iar în cursul plimbării făcute cu cei doi copii de care se ocupă, cunoaște un domn care i-ar putea fi bunic, cu o impecabilă ținută ce emană bogăție, eleganță și gust.

Bătrânul domn stilat o invită acasă, împreună cu cei doi copii, îi dăruiește fetiței de trei ani o carte pentru copii scrisă și desenată de el, treptat curiozitate și atracție se insinuează în spiritul adolescentei, care intră într-un fel de dans cu pași înainte, de apropiere și pași înapoi, de distanțare. Kathya oscilează între dorința de a-l cunoaște și a rămâne departe de el.

Detalii privind viața de familie te conving că este un caz psihologic clasic al adolescentei, marcată de faptul că tatăl și-a părăsit familia, că ambii părinți erau prea puțin responsabili și ușor instabili, pasionați de jocuri de noroc, iar copiii au încercat fiecare să se salveze într-un fel sau altul. Dorul după tatăl care n-a mai revenit, constatarea că mamei îi place aventura și pericolul o fac pe Kathy să aibă un sentiment de siguranță în preajma unui om vârstnic și atât de afectuos ca Marcus Kidder.

O doză de șmecherie și alta de naivitate, o precoce înțelegere a dorinței și o știință deja exersată de a manipula prind psihologia fetei care își caută drumul în singurătatea lumii, intuind că nu se poate bizui decât pe ea însăși, de vreme ce tatăl a dispărut, mama intră în încurcături și apelează la fiică să-i împrumute bani, iar surorile nu par prea interesate nici măcar să comunice cu ea.

Adolescența și familia tipic americană, dramele comune ale unei vârste, tentația drogului, a sexului și a aventurii, se lipesc pe rând de Kathya Spivak. Așa că prezența unui bărbat oricât de vârstnic care aparține altei lumi, superior în toate, îi reamintește fetei și unele dorințe ale ei serioase: să-și făurească un viitor, poate să scrie și să deseneze cărți, chiar să studieze la colegiu.

Treptat, Kathya află diferite lucruri despre Marcus Kidder: a scris și a ilustrat patru cărți pentru copii, cântă la pian și compune, pictează. Se strecoară impresia că artistul ajuns la senectute caută un izvor de tinerețe și o muză proaspătă, căci îi și propune să-i pozeze. Și abia fixată impresia, că se naște bănuiala unui joc pervers, în care sub pretextul relației pictor-model, bărbatul vârstnic și rafinat ar încerca să o seducă pe tânăra neștiutoare.

Dar autoarea mai rotește iar caruselul și aruncă pe cititorul tot mai intrigat într-un vârtej și mai amețitor, când strecoară ideea unei obsesii a lui Marcus Kidder pentru un anume gen de fată, când Kathya face mici legături, între portretul lui Naomi și dedicația pe una dintre cărți, făcută pentru aceeași Naomi. Te întrebi: este un pictor obsedat de un tipar sau arhetip al inocenței, cu o fixație, ori doar un ins care își ascunde abil perversitatea?

Și odată bănuit un asemenea curs al epicii și asemenea miză, vine altă răsturnare: tot mai insistent Marcus Kidder repetă ideea că ei sunt suflete pereche, că a regăsit-o pe Kathya după ce a așteptat-o dinainte chiar să se nască. Și romanul ia încă o turnură și încă una, ce nu se pot povesti fără a știrbi surpriza cititorului, până când cântecul și basmul despre Mândra fecioară capătă sens, și constați că te afli în fața unei cărți zguduitoare despre vârste fragile și opuse, despre dăruire și moarte. Un roman extraordinar al unei scriitoare extraordinare!

*) Joyce Carol Oates, Mândra fecioară, traducere din limba engleză de Daniela Rogobete, Editura Polirom, 2011, 248 pag.