Romii României (I)/ de Alex Dima

Analfabetism, izolare. Sărăcie lucie, abandon școlar, natalitate mare. Sunt cuvinte care descriu situația din multe comunități de romi, împrăștiate prin toată țara. Unii spun că ar fi câteva mii de oameni în această situație, alții vorbesc de sute de mii. Statistic, oficial, nu există nici un fel de cifre. Statul le dă ajutor social, dar până acum nu a fost în stare să gândească și să aplice măsuri care să îi scoată din această stare. Să-i integreze. Și, în continuare, în mare parte, nu întorc un leu către bugetul statului.

Sociologii susțin că peste 20-30 de ani, romii vor reprezenta cea mai tânără populație a României. Datele arată însă că 75 la sută dintre copiii romi nu termină 8 clase. Așadar, nu au nicio specializare, și există șanse ca ei să îngroașe rândurile asistaților social. Generații întregi de tineri care vor trăi ca moșii și strămoșii lor: cum pot…

Adică nu știu în ce an suntem, în ce lună, în ce zi. Nu știu carte, cei mai mulți. Dar au copii cu nemiluita. Trăiesc cei mai mulți în colibe încropite din nailoane, câte șapte sau nouă suflete trăiesc departe de orice urmă de civilizație, în mizerie și foame, în locuri în care nici iarba nu mai crește.

Ceva mai la deal, un copil vrea să plece din casă. O casă de pământ fără acoperiș.

Tatăl se chinuie afară să cârpească cu nasturi un geam care stă să cadă în timp ce puștii lui cântă despre lacrimi și fericire. Casa e clădită din câteva lemne, pământ și resturi de geam spart. Și cam acesta este modelul pentru tot satul. Un sat aflat în inima Maramureșului, la câțiva kilometri de Târgul Lăpuș. Se numește Ponorâta Coroieni. 450 de oameni trăiesc aici departe de lume, într-o izolare totală, în condiții demne de alt mileniu. Sunt țigani sau așa cum au aflat nu de multă vreme că trebuie să li se spună… sunt romi. Trăiesc într-o sărăcie totală și sunt încadrați de sociologi la categoria „romi vizibili”, oameni care ies în evidență. Din păcate prin sărăcie, mizerie, analfabetism și izolare-oameni fără viitor. Iar în acest stadiu sunt peste 600 de mii de romi în toată țara.

Am ajuns la Ponorâta într-o după amiază de toamnă. La singura cișmea din sat, din care curge un fir subțire de apă copiii stau la coadă. Sunt îmbrăcați cu haine care o dată au fost colorate. Acum toate sunt gri, au culoarea pământului.

Într-una dintre case trăiesc 10 persoane. Acoperișul e praf,  au pus proptele să nu le cadă casa. În casa vecinilor, ceva mai înstăriți, e agitație mare. Aici locuiesc cinci familii, cu 13 copii. Nimeni nu muncește.

Trăiesc de azi pe mâine, într-un soi de  libertate totală. Nu au responsabilități, nu au griji. Unii dintre ei au fost plecați în Franța, la cerșit. Ale lor sunt casele mai răsărite, din bolțari și cu acoperiș. Toți trăiesc din ajutorul statului. Cu cât ai mai mulți copii, cu atât primești mai mulți bani.

O comisie prezidențială a atras atenția înca din 2009 asupra situației în care se găsesc romii. Nimeni nu știe în acest moment câți romi sunt în România. În 2012, la recensământ s-au declarat romi 636 de mii de persoane. În realitate, numărul lor se apropie de 3 milioane. Comisia prezidențială atrage atenția asupra ineficienței programelor de incluzione socială destinate romilor de până acum. Doar unul din zece romi a lucrat permanent în ultimii doi ani. În același document se atrage atenția asupra abandonului școlar. 80 la sută din tinerii cu vârsta de 15-18 ani nu mai merg la școală. Iar 25 la sută din populația romă nu știe să scrie și să citească. Asta în timp ce 10 la sută din tinerele rome au primul copil între 12 și 15 ani, iar 48 la sută între 16 și 18 ani. Asta face ca populația romă să fie considerabil mai tânără decât restul populației din România. Aceeași comisie prezidențială atrage atenția aspra riscurilor care rezultă din această situație și ridică semne de întrebare la care până acum nu există răspuns: Câți dintre ei vor trăi de „azi pe mâine” și câți dintre ei vor fi incluși în creșterea economică a României și susținerea sistemului de pensii?

„Eu spun chestia asta de 15 ani, declară deputatul Mădălin Voicu. Dacă nu se controlează demografic, România peste 20 de ani se poate scrie liniștită cu doi de rr. Pentru că nu se controlează chestia asta. Nu că vor ei să facă. Românii majoritari nu mai fac copii, pentru sunt condițiile pe care le știm.”

Gelu Duminică este rom și doctor în sociologie. „Populația romă, în următorii 30 de ani, se va conserva – susține  el. Mor doi, se nasc doi. Ponderea populației va crește de la 7 la sută cam la 10 la sută în aproximativ 35 de ani. Diferența majoră va fi în faptul că populația României va fi extrem de îmbătrânită în 2050. Vârsta medie va fi undeva la 52 de ani. Adică la 52 de ani ești cam la mijlocul populației, iar populația de etnie romă va reprezenta cea mai tânără populație din interiorul populației românești per ansamblu.”

„România trebuie să aleagă în momnetul acesta ce vrea să facă cu romii. Dacă îi consideră un capital uman, care poate fi folosit în 2050 pentru bunăstarea României, trebuie să investească serios în educație, incluziune pe piața muncii și tot ce înseamnă chestiile astea, să îi facă din pasivi, dependenți, să devină activi în 2050, contributori de bună stare. Pentru că, în caz contrar, România nu își va permite să aibă numărul de pensionari foarte mare, nu uitați că „decrețeii” vor ieși la pensie cam atunci în cvasi majoritatea lor și va fi o populație foarte mare în dependență socială. Efectiv, economia României va ceda. O persoană angajată în momentul de față susține cam 1,3 persoane dependente. Acum. În 2050 va fi 1 la 3. Adică un angajat care să susțină 3 persoane dependente. Asta ar însemna că 90 la sută din ce produce cineva să se ducă pe taxe și impozite. Cu alte cuvinte, România stă în momentul de față pe un capital uman nefolosit și pe  care nu are de gând să îl folosească, asigurându-și sinuciderea peste 30 de ani.”

În sat e forfotă. Așa se întâmplă de fiecare dată când aici oprește un străin. Stau și așteaptă. A zis că vin ceva ajutoare. Cine a zis? A mai fost cineva pe aici. Dar nu vine nimeni. Uneori mai apare primarul locului, care repede este asaltat cu totul felul de cereri.

Toți. 420 de oameni primesc ajutor social! Toți. Nu muncesc nicăieri, niciunul. Mai pleacă în Franța, la cerșit, se întorc.

Din 400 și ceva de suflete, care trăiesc pe acest deal, aproape jumătate sunt copii. Am ajuns aici cu voluntarii unei fundații care încearcă să-i aducă pe copii în școală.

Aici funcționează două lumi: una a adulților care sunt obișnuiți cu un stil de viață și una a copiilor, care mai poate fi salvată. Din păcate, oamenii mari le retează și copiilor șansele la evoluție și le trasează încă de pe acum stilul de viață pe care l-au avut ei.

Singurii bani care ajung aici vin de la stat. 25 de mii de lei ajung în Ponorata în fiecare lună.

Sunt armată electorală. Toata lumea știe ce se întâmplă. Nimeni nu-i vede decât în perioada de precampanie.

80 la sută din bugetul ministerului muncii se duce pe măsuri pasive. Suntem singura țară din Europa care pune la un loc Ministerul Muncii, protecția socială și persoanele vârstnice. E un modus operandi pe care guvernații noștri l-au făcut în ultimii 30 de ani față de grupurile vulnerabile: de a-i ține într-o stare pasivă. Și acum ne întrebăm de ce sunt pasivi?

„Pentru că primarul vine și îmi zice că dacă nu îl votez îmi taie socialu’” spune singurul om din toată Ponorâta care are 8 clase terminate.

Nu peste tot e la fel. Brașov, un cartier mărginaș. Alți romi, altă lume, care nu așteaptă ajutor de la stat. Într-un atelier încropit într-o magazie, câțiva romi gabori se laudă cu meseria lor. Din tablă meșteresc orice. „Ne era rușine să mergem la stat să cerem ceva ajutor. Noi am mers după munca și meseria noastră.” Gabi este unul dintre cei mai pricepuți meșteri din breaslă. N-a trecut de 30 de ani și are 4 copii. Îi ține la școală, dar el n-are nicio clasă. „Dar știu să citesc și să scriu.” Cine te-a învățat? „Eu am avut ambiția asta în mine. Am învățat de la unul de la altul…dacă îți dau cartea …”

Nu așteaptă ajutor de la stat, nu așteaptă ajutor de la nimeni. Ar avea nevoie dar preferă să se descurce singur. Face parte dintr-o comunitate săracă, dar cu tradiție.

I-am reîntâlnit într-un atelier de lângă Ploiești. Folosesc tot ce a mai rămas dintr-o fabrică intrată în faliment. „Muncim de la 7 pana la 7. Zi lumină. Și avem de lucru. Noi ce muncim acum vor trăi 50 de familii, cu copii. Le dăm materialul. Și ei montează pe case.” Au ajuns aici ajutați de un alt rom: Mihnea Neacșu.

 „Cred că suntem undeva spre 3 milioane și ceva 4 milioane, declară Mihnea Neacșu, director ONG.  Sunt șanse reale să fim peste 10 -20 ani 30-40 la sută din populația României. Dar poate în vremea asta… ne gândim cum să-i transformăm pe oamenii aceștia în cetățeni plătitori de taxe, cu studii. Altfel vor fi romii aceia care ne creează probleme pentru că atunci problemele vor fi și mai mari. Gândiți-vă la o populație care nu are acces acum la educație, peste 10 ani vor umple rândurile celor care nu știu să facă o meserie, nu știu să scrie, să citească. Dacă ne gândim de acum am putea să diminuăm problemele.”

Reportaj difuzat de Protv în emisiunea „România, te iubesc!” din 2 martie 2014