Ruptura care ne uneste

O tanara dependenta de droguri a ramas insarcinata. In astfel de cazuri, fatul este compromis. Solutia? Avortul. Cazul a starnit, prin intermediul presei, o dezbatere cu o singura opinie contra – cea a unui reprezentant al Bisericii. Care a spus, ca de obicei, ca Biserica Ortodoxa considera avortul o crima, deci un pacat. I se ceruse sa dea o solutie de fapt, nu sa repete ceva ce stiam deja. De prea multe ori in cazuri cand practica sociala cere solutii clare, Biserica vine cu citate, dogme, sentinte, anateme, predici si pilde, toate crosetate intr-o limba de lemn.
Oamenii au nevoie de solutii clare, nu doar de principii abstracte. Ei isi rezolva problemele cu solutii, nu prin revelatii si iluminari. Pildele din Biblie nu tin de foame, nu impiedica crime, nu vindeca boli, nu fac justitie. Credinta se simte, se traieste, se gandeste, NU SE APLICA„a€š PRECUM O LEGE. Ea ar trebui sa ne faca mai buni, nu sa ne transforme in judecatori si executori.
Multi credinciosi mor de foame fara sa aiba vreo revelatie despre cum ar putea trai decent in mod cinstit. Prea multi oameni cinstiti se trezesc intr-o buna zi cu dreptatea furata. Si nu Biserica le castiga dreptatea inapoi.
Iisus spunea sa-l inveti pe sarac sa pescuiasca, nu sa-i dai peste de cate ori ii e foame.
Biserica ar trebui sa fie nu atat o institutie cu ziduri pictate, tamaie, functionari si ierarhii, cat mai ales o interactiune benefica intre Divinitate si credinciosi, o punere in lucrare a credintei, o constructie in spiritul binelui, adevarului si frumosului. O consiliere (si) practica a credintei fiecaruia.
Daca Biserica se opune avortului considerandu-l un pacat, ce este monstruozitatea aducerii pe lume a unui copil condamnat sa fie dependent de droguri? Si daca si asta e tot un pacat, atunci care pacat e mai mare?
Recent, un alt cleric declara ca pana si un avort spontan este o crima! Pentru ca a fost generat de mama – chiar si involuntar -, inseamna ca subconstientul ei a vrut asta!
Credinta ar trebui sa ne elibereze prin lumina, nu sa ne bage in bezna cercurilor vicioase. Iar cercurile vicioase, ca principiu, sunt kitsch.
De ce se mai duc oamenii la Biserica in ziua de azi? Cred ca e un efect de tip placebo. Slujba de duminica e privita ca baia saptamanala – te spala de pacate, te face mai bun pentru… inca 7 zile! Si asta e kitsch, pentru ca e superficial.
Viata ne arata ca Biserica nu numai ca nu-i sfinteste pe enoriasi in masa, dar are chiar intre slujitorii sai oameni pacatosi.
Omul simplu, credincios, concret, cu probleme reale cade strivit la mijloc in marea batalie teologica, fiind o masa de manevra.
Iritanta – dar facila – aroganta cu care se spune “Dumnezeul nostru e singurul adevarat!”. Pentru ca si ceilalti spun la fel. E mai simplu si mai usor sa condamni si sa respingi ceea ce nu intelegi, decat sa faci efortul de a pricepe.
Oamenii, indiferent de sex, religie, culoare a pielii, limba, meserie, orientare sexuala, tot oameni sunt. Si chiar cand gresesc, tot mai au o sansa de indreptare. Daca un crestin de-al nostru a comis o crima, isi ispaseste pedeapsa si pe urma, teoretic cel putin, are sansa sa se reintegreze, sa fie iertat. Dar un credincios de alta religie, care n-a comis nici o crima, e din start taxat drept potential dusman. El trebuie convertit la religia noastra ca sa fie validat ca om!
Modul asta de a pune problema e obscen: exista, deci, oameni superiori si oameni inferiori, sau oameni si oameni mai putin oameni. Pe “cei altfel” nu i-a facut tot Cel de Sus, daca El a creat lumea? Daca nu, de ce i-a mai lasat sa se nasca?
Si mai e ceva: daca dai o camasa saracului, daca iti duci crucea, daca intorci si obrazul celalalt, nu poti face capitalism. Si nici daca te inrolezi, ca musulman, in armata jihadului. Daca n-ai capitalism, nu e democratie. Un popor aflat suta% in saracie lucie va ajunge sa nu mai poata fi stapanit decat prin forta. Daca domneste forta, nu-i democratie, e dictatura. Daca e dictatura, clericii au trei solutii, dupa cum ne invata istoria: sa fie exterminati, sa colaboreze, sau sa instaureze chiar ei o dictatura, precum a fost Inchizitia sau Talibanii. Iar o dictatura, orice dictatura, pe langa multe altele, e de un desavarsit prost gust.