Rusia de-a râsu-plânsu/ de Elisabeta Lăsconi

Cine știe cum arată cu adevărat Rusia de astăzi? Nu Rusia lui Putin ce încearcă să redevină marea putere înspăimântând și terorizând, cu alte arme decât cele de război – fie rece, fie fierbinte. Ci Rusia cotidiană, locuită de rușii care, totuși, nu par așa dornici să-l urmeze pe noul țar. Rusia văzută de ochii atenți ai unui scriitor care intuiește mișcările subterane și psihologii colective și individuale. Rusia cu tradiția culturală impresionantă, parcă lăsată în umbră tot mai adâncă, când oamenii noi, ieșiți în lumina reflectoarelor, sunt oligarhii. 

Un răspuns îl oferă un scurt roman – Ultima oprire, Rusia de Natalia Kliuceariova, un răspuns ce arată că deruta și confuzia, căutarea unui sens al propriei vieți și a istoriei ce năvălește abrupt peste oameni se văd în Rusia de astăzi. Natalia Kliuceariova este o autoare tânără, s-a născut în 1981, probabil a crescut având sub ochi ultimii ani ai colosului sovietic și s-a format în zvârcolirile ce au urmat. S-a născut la Perm, și-a făcut studiile de filologie la Universitatea din Iaroslav. Vine în literatură din presa scrisă, se stabilește la Moscova din 2005.

La cei 33 de ani, Natalia Kliuceariova are o carte de vizită remarcabilă, publică în mod constant în revista prestigioasă Novîi mir. În 2006 debutează ca poetă, în 2007 primește Premiul Iuri Kazakov pentru proză scurtă. Ultima oprire, Rusia este primul roman al scriitoarei, distins cu Premiul de debut al Rusiei, urmat de romanele SOS! (2009) și Satul idioților (2010). Ultima oprire, Rusia este un roman scurt, dar îndrăzneț și ambițios, prin formula prozei picarești, ce-i îngăduie autoarei să traverseze imensitatea unei țări alegând orizontala călătoriei și să secționeze pe verticală societatea rusă, cu toată degringolada ei.

Nikita este un tânăr descins parcă din proza rușilor de altădată, născut din spiritul lui Turgheniev, dar care s-a rătăcit într-un fel de univers gogolian, pentru că are deopotrivă curiozitate și iubire față de semeni, așa că începe o călătorie cu trenul, străbate țara ca să descopere dacă există fericire în Rusia. Descoperă mulți oameni asemenea lui, încercând să înțeleagă ce se întâmplă în jur, descoperă suferințe și tragedii ale celor mulți și mărunți, pe măsură ce își duce și el mica lui povară de suferință.

Prima călătoare întâlnită, Tonia Kiseliova, povestește pe un ton firesc întâmplări îngrozitoare ce-i fac pe oameni să-și iasă din minți. Iuncherul îi evocă pe anarhiștii ruși din secolul al XIX-lea, modele și prieteni apropiați, Alia cea încărunțită îi pune la încercare pe cei întâlniți. În satul Ciuciu, Nikita asistă la scene halucinante, fiindcă între sat și sanatoriul cu bolnavii de TBC dispar barierele de protecție ce împiedicau contaminarea.

Și mai șocante sunt alte figuri – călugării travestiți și travestiți convertiți pentru care credința este un fel de joc la ruletă, iar biserica un loc al ispirii amoroase, o actriță porno scrie poezie revoluționară, un dizident ajunge să lucreze pentru FSB, celebrul serviciu de securitate, dar nu abandonează traducerea unui filosof neomarxist. Senzaționalul și absurdul, ironia blândă și satira feroce se împletesc și despletesc de la un episod la altul.

Iată, de pildă, pățaniile unui profesor universitar de literatură, carismatic și teribil, de care s-au îndrăgostit studentele, dar care se trezește somat de părinții unuia dintre studenții săi să-l vindece de letargia indusă de lecturile din Camus. Și profesorul găsește soluția, pornind de la principiul „cui pe cui se scoate”. Așa că începe să-i citească tânărului pagini din proza picantă, încărcată de erotism a a lui Henry Miller, efectul apare imediat, tânărul își vine în fire, se întoarce la cursuri, ca să înceapă vânătoarea de fete.

Formula prozei picarești se combină cu narațiunile înrămate, se naște un roman ce seamănă cu un tren ale cărui ferestre sunt ramele unor portrete memorabile. Biletul valabil pentru călătoria cu un astfel de tren are pe el ștampilată celebra formulă știută de la alt Nichita, al nostru – „râsu-plânsu”, care definește ceea ce a găsit tânărul Nikita străbătând Rusia.    

Natalia Kliuceariova, Ultima oprire, Rusia, traducere din limba rusă și note de Antoaneta Olteanu, Editura Allfa, 2014, 144 pag.