Rusii vor sefia pietei aluminiului

Russia Aluminum, al treilea producator mondial de aluminiu, se pregateste ca in urmatorii 20 de ani sa devina numarul unu. Cu o productie anuala de 2,5 milioane de tone de aluminiu de baza, RusAl este devansata de compania Alcoa Inc cu aproximativ un milion de tone. Rusii dispun, in schimb, de alte avantaje: compania produce deja aluminiu la costuri mai reduse in comparatie cu majoritatea rivalelor sale, in mare parte gratie energiei ieftine pe baza careia functioneaza topitoriile sale. In cadrul unei industrii care, dupa parerea unor analisti, se indreapta catre o perioada de supraproductie, structura de costuri a RusAl ii confera acestei companii posibilitatea de a se numara printre companiile castigatoare.
Companiile occidentale nu vor reusi sa tina pasul cu RusAl in ceea ce priveste reducerile de costuri, conform lui Julian Kettle, consultant in cadrul Brook Hunt.
James Salter, consultant in cadrul CRU International Ltd din Londra, estimeaza ca topitoriile platesc in medie pe electricitate 18,10 dolari pe MW ora, iar RusAl spune ca plateste numai 10 dolari. In plus, compania dispune de capacitate, detinand doua dintre cele mai mari topitorii din lume, una la Krasnoiarsk, cealalta la Bratsk. In total, cele patru topitorii ale companiei au o capacitate mai mare decat cele 15 ale Alcan Inc si aproape egala cu cea a celor 28 de topitorii detinute de Alcoa. Pe primele noua luni ale anului 2002, cele patru topitorii ale RusAl inregistrau o productie mai mare in comparatie cu aceeasi perioada a anului anterior.
Totusi, RusAl se confrunta cu mai multe probleme. Locatia companiei este ideala din punct de vedere al reducerii costurilor, dar nu chiar atat de ideala din alte puncte de vedere. Pietele sunt la o departare destul de mare de Krasnoiark, iar RusAl exporta aproximativ 80% din productia sa. Economiei locale, pe de alta parte, ii lipseste infrastructura care ar permite RusAl sa incheie contracte legate de anumite servicii.
Istoria haotica a industriei de metale a Rusiei apasa asupra RusAl care a fost creata in martie 2000 prin consolidarea unor active pentru care s-au dus lupte dramatice in anii ’90.
Directorii companiei incearca din greu sa schimbe perceptia industriei. Se intalnesc cu analisti din Londra si ii invita in Siberia, sa asiste la desfasurarea operatiunilor. Compania incheie contracte pe baza de competitie si a declarat ca a adoptat principiile de contabilitate general recunoscute. Totusi, standardele companiei nu sunt la nivelul standardelor ce caracterizeaza companiile rusesti mai avansate. RusAl este o companie privata, nefiind activa pe piata datoriilor, nefiind astfel obligata sa numeasca directori independenti sau sa publice detalii financiare complete. Jumatate din companie este detinuta de ceea ce aceasta numeste “actionari principali” ai OAO Sibneft, iar observatorii din interiorul si exteriorul Rusiei sunt suspiciosi in legatura cu ceea ce se petrece in spatele scenei. Anunturile facute de companie difera de la o zi la alta.
Intre timp, RusAl a angajat trei directori straini care sa-i imbunatateasca imaginea si sa-i familiarizeze pe managerii rusi cu practicile internationale.
Compania desfasoara de asemenea un program de pregatire destinat unui numar de 300 de muncitori.