Sa fim oare in 1906? (I)

2006 ar trebui sa fie – o sper din tot sufletul meu de paseist nevindecabil – anul lui Carol I. Al lui 1866, ca si al lui 1906, anul Expozitiei aniversare a Regatului. Iar Ioana Parvulescu declara nu demult intr-un interviu ca si-ar fi dorit sa se nasca pe la 1880, in deceniul de aur al edificarii Romaniei europene si sa isi fi lansat cartea pe la 1906.

Cu gandul la repunerea statuii lui Carol (Mestrovici) in fata Fundatiei Regale Universitare, cu fantasma refacerii acelor dulci butaforii pe dealul Filaretului si in Parcul Carol pe temei de reverie istorica si cu utopia Lunii Bucurestilor sub bagheta vreunor primari demni de amintirea lui Dobrescu, Donescu si Pake, am si proiectat-o, brusc, pe Ioana Parvulescu, pe ecranul mental, fie printre doamnele din preajma Reginei Maria sau la seratele artistice de la Carmen Sylva, fie pe langa Alice Voinescu&Co., la balul cu tombola al vreunei asociatii de binefacere pe la Obolul, Furnica si altele.

In 2004 am suferit aproape la modul fizic din pricina faptului ca “Intoarcere in Bucurestiul interbelic” nu a primit Premiul USR. Si voi face tot ce pot pentru ca in 2006 “In intimitatea secolului 19” sa si-l adjudece. Fiindca am mai spus-o nu o data: nu cred ca mai avem in Romania istorici literari de varsta Ioanei (adica tineri) cu o asa bogata inzestrare de prozatori, evocatori si evaluatori de finete ai mentalitatilor. Severitate si disciplina documentara dublata de carnalitatea perceptiei literare. Senzualitate textuala, subtilitate asociativa, buna deschidere cosmopolita, dar cu fibra tare de conservatorism. Tiparul germanic si clasic al Brasovului natal, dar cu fervori de mentalitate baroca, totul captusit cu secrete jubilatii la pitorescul levantin, la spectacolul iarmarocului valah, ori cu apetit pentru rafinamentul boemei pariziene sau al saloanelor vieneze din vremea care-l facea pana si pe Cioran sa bovarizeze imperial.

Excelentul dozaj de aflux documentar si intuitie, de sinteza si minutie analitica pe detalii cu implozie secreta sau, dimpotriva, stralucitor exfoliate e tot ce poate fi mai atragator pentru o lume de lecturi atat de retractila, hachitoasa, lenesa, mofturoasa si suspicioasa cum este lumea noastra la contactul cu trecutul. Cum vedem, din pacate, pe zi ce trece tot mai clar si mai amenintator, arheofobia domina piata ideilor si a cartii. Mania noutatilor de ultima ora, alergia la traditii si la valorile morale stabile, ura fata de echilibru si seninatate, apoi fascinatia rasparului, a relativismului si a rebeliunii fara cauza, cultul sfidarii cu orice pret a ideii de stabilitate, continuitate si normalitate, pe scurt: isteria iconoclastiei si mania deviantei in toate cele ne fac sa ne uitam la bruma de energii echilibrate, conservator-constructive, ca la niste eroi in chip sublim anacronici. Si care trebuie ocrotiti asa cum se cuvine. Cu orice pret, adica.

Aerul de lejeritate, de plezirism si ludic aleatoriu cu care Ioana Parvulescu amesteca referinte din ziarele si documentele oficiale ale epocii, din jurnale personale, memoriile sau corespondenta unor personalitati istorice, politice, literare, diplomatice etc., este doar o aparenta. Una atractiva, desigur, magnetizanta, dar indaratul careia se stravede numaidecat expertul in puzzle cu strategii deliberate si calcule atent disociate la rubricile debit, credit, profit, investitii. Corespondenta lui C.A. Rosetti sau Duiliu Zamfirescu, jurnalul maiorescian, discursurile lui P.P. Carp, extrasele din Romanul, Timpul, Adevarul, etalarea meniurilor de la marile cafenele si restaurante, liste de lecturi obligatorii pentru chicul bucurestean, molime, “enorma cantitate de critica epistolara facuta in numele prieteniei”, organizarea sistemului medical sub Carol (Charles) Davila, evolutia transportului de la caruta, sareta si birja pana la trenul de placere, apoi moda, barba si mustatile, regulile de buna purtare, mortalitatea infantila, tipurile de feminitate din elita (Mary Grant, sotia lui C.A. Rosetti, Sevastita lui Petre Ispirescu, Clara Kremnitz, Anna, fiica lui Radu D. Rosetti, Zoe Golescu, Ana Racovita-Davila), totul alterneaza cu “vopselele” (adica sectoarele) Capitalei – rosu, verde, galben, albastru, negru -, cu Wilhelm Mayer, artizanul horticultor al Cismigiului, cu antecesorii la primarie ai lui Pake Protopopescu, parintele “Bulivarului” cel nou (axa est-vest, Cotroceni – Soseaua Iancului) de la Dimitrie Bratianu, Gh.G. Cantacuzino Nababul, C.A. Rosetti, Scarlat Kretzulescu, George Manu, D. Cariagdi, Nicu Fleva… Realizati centrifugarea ametitoare?

Si totul cuvine-se a incepe cu 10 mai 1866 si cu proclamatia primarului Capitalei, Dimitrie Bratianu, catre “Bucuresteni: Carol I a pus piciorul pe pamantul Romaniei. Ramuri verzi de veselie sa coroneze portile caselor noastre. Glasul clopotelor, al tunurilor, al muzicilor Capitalei sa umple aerul, sa spuna pana dincolo de fruntarii ca destinele Romaniei s-au implinit. Maine intram si noi in viata popoarelor stapane pe a lor soarta. Traiasca Romania una si nedespartita! Traiasca Carol I”.

*) Ioana Parvulescu, In intimitatea secolului 19, Editura Humanitas, 2005, 345 pag.