Să guvernezi cu fundul la popor

Să ai la dispoziție întreaga infrastructură ca să pui o țară cu botul pe labe, să poți să o umilești cum îți spun mai bine instinctele tale de nobil, să vrei să-ți bați joc de ea cum îți cere chibzuința ta de animal superior, dar să ratezi această șansă – iată ce înseamnă să guvernezi cu fundul la popor.

Manualele de știință politică va trebui neapărat să includă la lecturile obligatorii acest episod din iarna lui 2014 nedemn de o guvernare căreia poporul îi încredințase în urmă cu doar un an nu doar lingura și castronul, ci și lanțul: ia-mă de zgardă stăpâne, leagă-mă de parul de care vrei tu, numai nu mă uita în deșert ca să nu cumva să uit, la rându-mi, de la foame și de prea puțin respect pentru matale, acordurile internaționalelor socialist/liberale!

Peste 7 milioane de voturi pentru demiterea lui Traian Băsescu în 2012, 70% voturi liber exprimate la alegerile locale și legislative în 2013 (vreo 16 milioane în total) în favoarea Superbei Coaliții, pentru ca din tot să se aleagă praful!

Cum Dumnezeu s-a ajuns aici, în fundătură, că doar Merkel se obișnuise cu ideea că nu votează în Romînia, iar cataclism nu s-a produs?

Lucrurile mergeau bine; economia a crescut neașteptat – 3,5% în 2013 – fără efort guvernamental de reducere a comisioanelor către clientela de partid, ceea ce oferea, în 2014, spațiu fiscal pentru noi șpăgi și comisioane în administrația centrală și mai ales în cea locală.

Poporul era convins deja că ceea ce face DNA, justiția în general, sunt condamnări politice dictate de demonul muribund.

Eșecul marței neagre din decembrie anului trecut când aleșii Superbei Coaliții urma să devină semizei fusese doar un accident, o necoordonare ce putea fi reparată pe parcursul lui 2014. Deja semnele bune ale începutului de an erau. Deputatul Cosma – fiul lui Cosma, șeful Consiliului județean Prahova – fusese aplaudat la scenă deschisă în Parlament când a demonstrat cu vorbe calde că nu e suficient să iei 4 milioane de lei șpagă ca să fii arestat, mai ales când șpaga este împărțită la doi – tată și fiu.

Și atunci?

Despărțirea PSD de PNL (sau invers) nu pune neapărat o problema patrimonială cum cred cei mai mulți dintre analiști  – cum împarți, adică, pentru viitor, 70% adeziuni populare.Analiza nu e de cantitate, ci de cultură.

Problema pe care o moștenim din istorie e că noi nu vrem să împărțim meritul unui proiect național.

Poporul dă mandat oamenilor politici să fură împreună, să distrugă împreună, dar aceștia vor neapărat să fure și să distrugă separat.

Și e firesc până la urmă: să pui țara cu botul pe labe este un premiu ce nu trebuie împărțit pentru că nu mulți au curajul să râvnească la el.