Să nu îl urâm pe Adrian Ghenie/ de Remus Andrei Ion

Situația stă în felul următor: într-un clasament al contemporanilor adjudecați la licitațiile de artă din România, sunt doar trei artiști în viață: Alexandru Bunescu – cel mai tânăr, n. 1988, Ion Mândrescu și Ștefan Câlția. Au companie selectă: Țuculescu, Ciucurencu, Baba, Bernea… Dar vânzările nu sar de 35.000 de euro pentru vârful de cotă. Și doar Bunescu a ajuns aici pentru că a fost cumpărat de un fond de investiții în artă. Este o “tactică” prin care se poate ridica, uneori doar temporar, cota unui artist. De fapt, “temporare” sunt toate recordurile pe piața de artă. De obicei cresc, doar în România mai și scad.

Dar și Victor Brauner are vârful de cotă 700.000 de euro, dar ultima adjudecare, la Sotheby’s Londra, a fost de doar 300.000 de euro.

Adrian Ghenie are 140.000 de euro licitați tot la Londra. Asta după ce a ajuns să lucreze și să aibă ateliere la Cluj și Berlin, cu studii serioase, severe și deschise spre occident la Baia Mare și Cluj.

Nu i-a fost ușor și cred că nici acum nu îi este de fapt prea comod. Este, e drept, singurul pictor care apare cu două vânzări în top 10 artiști români contemporani vânduți în lume. Este și cel mai tânăr dintre aceștia. În România, în afară de PLAN B, galeria personală, nu l-a promovat mai nimeni. Nici atunci când a vândut la Paris cu peste 50.000 de euro. Probabil că foarte mulți de fapt îl invidiază, îl critică dur, îi “pasează” tot felul de neajunsuri ale artei noi.

Acest pictor însă își vede de treabă. Lucrează, vinde, se promovează. Și îi promovează și pe alți colegi tineri. De la Cluj a dat o direcție pentru piața artei contemporane, mai mult decât au reușit galeriștii și casele de licitații la București.

Alexandru Ghilduș a fost cel care a adus artiștii în viață la licitații. Dar până la apariția Artmark nu s-a vorbit despre recorduri. Doar Mircea Roman are un succes “in corpore”: în 2007 era singurul contemporan în top 10 vânzări, alături de Grigorescu, Tonitza, Petrașcu… Între timp, Mircea Roman a ales să vândă mai serios direct din atelier.

Piața a tot crescut până la vânzări totale de aproape 1,3 milioane de euro anul trecut. Toată lumea își dorește o dublare a cifrelor în acest an. Stimulentul primcipal este adjudecarea lui Ghenie. Fără Ghenie însă, pentru că cel mai probabil nimeni din România nu va plăti peste 100.000 de euro pentru un artist în viață. Și foarte probabil nici galeriștii cu care colaborează Adrian Ghenie nu se gândesc să “atace” Bucureștiul ori Clujul. Mișcările pe piața artei românești sunt temperate de tot felul de tertipuri, ascunzișuri, combinații mai mult sau mai puțin oficiale. Se promovează ba artiștii ba galeriile, iar câștigul este și el cumva prea împărțit. Cu alte cuvinte este și o lipsă de credibilitate pe piața contemporanilor. Deși, după cum se vede, ei ridică piața de artă, ei ajung mai ușor să fie cunoscuți în lume, ei pot impune prețuri, deși nu reclamă niciodată prea ferm acest drept.

artalicitata.blogspot.com

FOTO: Picturi de Adrian Ghenie