Să recitim Columna lui Traian

Ceramica, azi

Redeschisă prin inițiativa Uniunii Artiștilor Plastici din România la finele anului 2011, Galateea (Calea Victoriei 132) a devenit prima galerie de ceramică contemporană din România. În acest spațiu dedicat, se desfășoară, până pe 7 mai, ediția a doua a expoziției internaționale Ceramics Now (foto 1), în cadrul căreia sunt prezentate lucrările a 22 de ceramiști contemporani, proveniți din 9 țări – România, SUA, Canada, Israel, Italia, Irlanda, Marea Britanie, Coreea de Sud și Polonia. Lucrările artiștilor români sunt prezentate alături de lucrările celor 15 artiști internaționali care au expus în luna Decembrie 2011, la Fabrica de Pensule, în Cluj-Napoca. Prin această expoziție, revista Ceramics Now încearcă să aducă laolaltă și să deschidă un dialog între ceramiști contemporani din toate colțurile lumii – cu tehnici și moduri de lucru diferite, și care abordează o varietate de motive și subiecte contemporane. Artiști expozanți: Arina Ailincăi (RO), Chang Hyun Bang (KR), Antonella Cimatti (IT), Patrick Colhoun (UK), Romana Cucu Mateiaș (RO), Carole Epp (CA), Simcha Even-Chen (IL), Shamai Gibsh (IL), Mark Goudy (US), Roxanne Jackson (US), Marta Jakobovits (RO), Margrieta Jeltema (IT), Maciej Kasperski (PL), Jim Kraft (US), Cynthia Lahti (US), Claire Muckian (IE), Connie Norman (US), Aniela Ovadiuc (RO), Oriana Pelladi (RO), Eugenia Pop (RO), Cristina Popescu Russu (RO), Liza Riddle (US). Curator: Romana Cucu Mateiaș. Coordonator: Vasi Hîrd.

Expoziția internațională “Ceramics Now” este o expoziție itinerantă de ceramică contemporană care prezintă lucrări ale artiștilor ce apar în numerele Revistei Ceramics Now. Expoziția are ca scop creșterea vizibilității artei ceramice contemporane în România, reunește artiști din țări și comunități diferite și facilitează contactul dintre aceștia și public. Expoziția și revista Ceramics Now acționează ca o platformă de comunicare între artiști, galerii, muzee, colecționari și oameni pasionați de artă.

Revista Ceramics Now este o publicație trimestrială comprehensivă (4 numere/ an) de ceramică contemporană. Fiind prima de acest gen din România (fondată în anul 2011 și editată în limba engleză), aceasta celebrează domeniul creativ al ceramicii prin interviuri, articole, și prezentări cu ceramiști consacrați, dar și cu artiști emergenți. Este distribuită în 18 țări printr-o rețea de librării, galerii, muzee și instituții.

Dialog între artă și istorie

Muzeul Național de Istorie a României (Cale Victoriei nr. 12) a vernisat pe 20 aprilie expoziția temporară de artă plastică și decorativă “Istorii rescrise” (foto 2). Expoziția este realizată în colaborare cu Universitatea Națională de Arte București, sub egida Ministerului Culturii și Patrimoniului Național și a Rețelei Naționale a Muzeelor din România.

Dorința de a organiza această manifestare expozițională la sediul MNIR materializează o parte a unui program, demarat în 2011 prin organizarea expoziției ,,Lutul, pânza, c … Citeste in continuare uloarea”.

În cadrul acestuia, partenere sunt cele două instituții, scopul esențial constând din prezentarea unui dialog expozițional fecund, cu frecvență anuală, între artiștii plastici, tineri sau consacrați, cu patrimoniul arheologic și istoric excepțional de valoros al Muzeului Național de Istorie. Prin intermediul acestor manifestări, marelui public i se propun noi modalități de percepere a evenimentului sau fenomenului istoric sublimat de percepția artistică contemporană. Astfel, perenitatea istoriei este valorizată prin această modalitate artistică de prezentare, constituindu-se într-o modalitate, rarisimă în societatea românească contemporană, de a transcende presiunea cotidiană a existenței care ne îndepărtează, individual dar și colectiv, de o înțelegere superioară a istoriei conferindu-i acesteia valențe noi, nebănuite. Elemente fondatoare ale unei veritabile mitologii naționale, civilizațiile dacică și romană, sinteza daco-romană, au constituit obiectul și suportul unor opere istoriografice de-a lungul a mai mult de două secole și care și-au găsit reflexia în semnificative opere artistice, toate, caracteristice pentru epocile respective.
În compania copiei Columnei lui Traian și a altor piese valoroase datate în această perioadă, vizitatorii MNIR vor avea astfel posibilitatea de a-și verifica propriile percepții dar și de a admira valorile arheologice și artistice ale epocilor îndepărtate alături de reflexia acestora prin intermediul unor opere de artă contemporană, respectiv artă decorativă, pictură, sculptură, grafică, ceramică, care vor compune tabloul percepțiilor artistice diferite a 41 de autori. Apelul la istorie se dovedește astfel a fi fecund evidențiind astfel, încă o dată, una din dimensiunile spirituale ale Muzeului Național de Istorie.
Curatori/Organizatori: Daniela Frumușeanu, Dragomir Nicolae Popovici.

Conserve de lumină

Joi 19 aprilie, la Galeria factor92 a avut loc vernisajul expoziției de pictură “Conserve de lumină” (foto 3), a artistului Tudor Crîșmări … Citeste in continuare uc. “Tudor Crîșmăriuc (n. 1972) este restaurator de profesie. Un restaurator de valori de patrimoniu. Dar el este totodată un restaurator de valori plastice. Tudor Crîșmăriuc este unul dintre acei pictori care, din anii ’90 încoace, au descoperit cu o mereu nouă uimire și au decopertat cu infinită grijă nu doar straturile de depuneri materiale, de gunoaie și praf, ci și depunerile de deșeuri ideatice ce acoperă, frecvent, operele de artă ale trecutului. Fie că este vorba de meșterii anonimi, iconarii de secol XVIII, ori de numele mai importante ale modernității locale, re-aducerea la viață a culorilor, a formelor și a suprafețelor operelor de artă ale timpurilor trecute i-a alimentat lui Tudor Crîșmăriuc o deprindere înnăscută a picturii sale proprii, dedicată, cu puțin trup, dar cu mult suflet, conservării strălucirii unice a unor obiecte preponderent mentale. Niciodată pitorești și spectaculoase prin ele însele, obiectele fizice de pe care decolează obiectele mentale ce devin subiectul picturii sale sînt îndeosebi lucruri comune, banale, practic invizibile cel mai adesea. Profilul unei conducte de scurgere, un capac de panou electric, sîmburii unor plante, o ușă, un ceva oarecare, indefinit, dar palpabil, devine o sursă de lumină plastică odată ce este extras din fluxul cotidian de privirea atentă a artistului și de mîna sa grijulie, restauratoare de valori ale vieții ca atare. Tudor Crîșmăriuc nu privește lucrurile umile ale acestei lumi cu ochiul chiar liber, el le înfășoară în prejudecățile luminoase ale vocației sale conservatoare, cea care face din precarul frecvent trecut cu vederea o sursă inepuizabilă de interes și de satisfacție, atît a simțurilor cît și a minții.Selecția de lucrări recente de Tudor Crîșmăriuc pe care o propune Galeria factor92 sub titlul Conserve de lumină este alcătuită din lucrări de dimensiuni mici, cu teme care evită orice fel de demagogie, fie ea a ideologică sau plastică. Departe de demonstrații de virtuozitate retorică sau stilistică, pînzele acestea minimaliste, dar iradiante, calde, cu o rigoare îndulcită de imprecizii sistematice, intenționate, și cu ruperi de ritm ce ating uneori supra-realitatea, conturează o experiență a re-descoperirii tihnei și seducției dindărătul tulburării și refuzului cu care ne apropiem, prea des, de cele ce sînt împrejurul nostru”. (Erwin Kessler, curator)

Pragurile copilăriei

Muzeul Național al Tăranului Român a deschisjoi, 3 mai, ora 18.00,cea de-a doua expoziții a Muzeului Copilăriei,“Lumea mica a celui mic” (foto 4),în Sala Irina Nicolau.

În lumea veche a satului, se credea că odată botezat, pruncul intră simbolic sub protecția Domnului, ceea ce nu înseamnă că duhurile rele încetează să-i mai bântuie spațiul, timpul sau chiar dezvoltarea și creșterea normale. De aceea, familia, neamul, și adeseori întreaga comunitate a satului continuă să controleze respectarea datinilor și a normei moștenite, pentru a elimina riscul unor accidente legate de sănătatea și viitorul copilului.

Din punct de vedere magico-ritual, vârsta copilăriei era alcătuită din perioade successive de creștere, bine marcate de praguri de trecere, fiecare cu regulile și cu inventarul lui de recuzită simbolică. Fiecare prag însemna evoluția celui mic într-un spațiu nou, marcarea unor etape noi de vârstă și a unei autonomii corporale/fizice crescute.

Ce se întâmplă însă astăzi la sat sau în lumea orașului cu aceste trepte simbolice pe care le urcă pruncul cu ajutorul grupului social? S-a gândit cineva, de exemplu, că acea cămășuță unisex care constituia îmbrăcămintea exclusivă a pruncului la țară până la vârsta de 1-2 ani (și a cărei explicație simbolică stătea în încercarea de a nu scoate pruncul în evidență prin nicio particularizare evidentă – marcă de statut social, de gen etc. pentru a-l putea feri mai bine de forțele nevăzute ale răului) nu era foarte diferită de salopeta unisex a bebelușului din orașul contemporan, deosebită doar de codul cromatic roz/bleu, de multe ori cu intenție nerespectat?

Așadar, pentru a ne cunoaște mai bine pe noi înșine, MNTR propune pentru sala a doua a Muzeului virtual al Copilăriei descoperirea Lumii mici a celui mic, cu cele 6 praguri pe care le presupunea, dar pe care mentalul colectiv le respectă fragmentar până astăzi în mediul urban: vatra, fereastra, ușa, poarta, răscrucea drumului, hotarul.

Expoziția va putea fi vizitată până pe 3 iunie.