Sa recunoastem ca miza e inca destul de mica

Periodica emotie colectiva a cate unui report de miliarde de lei la vreo extragere loto genereaza mereu in presa aceleasi comentarii despre increderea aproape mistica a unei populatii cu venituri mici in posibilitatea de castig la loterie. Ridiculizati in ultimele saptamani pentru zelul de a sta ore intregi la coada la ghiseele loto, romanii sunt insa abia la inceput fata de alte natii, in privinta consecintelor de orice natura ale jocurilor de noroc in viata societatii. Un studiu al firmei britanice Global Betting&Gaming Consultants estimeaza ca anul trecut s-au cheltuit in toata lumea pe jocuri de noroc 900 miliarde de dolari si s-au obtinut castiguri de 270 miliarde. La noi insa, desi exista destui romani care au castigat sume mari de bani la loterie sau la bingo, jocurile de noroc sunt departe de a constitui o industrie in sensul occidental al cuvantului: casele de pariuri ori firmele care opereaza cazinouri sunt destul de putine, moda salilor de bingo a cam trecut, iar jocurile de noroc online si producatorii de soft pentru acestea se afla inca la inceput. Nici ca fenomen social nu ne comparam cu ce se intampla afara, desi sunt semne ca tindem treptat sa ne sincronizam. La sfarsitul anului trecut, multi romani se uitau cu interes la castigul fabulos de 314,9 milioane de dolari obtinut de un american la sistemul de loterie Powerball. Mult mai putini acorda insa atentie stirilor despre centrele de tratament al dependentei de jocurile de noroc, deschise in toate statele americane pe teritoriul carora sunt autorizate jocurile de noroc si finantate chiar de firmele care organizeaza jocuri de noroc.
Pe langa loteria si pronosportul de stat, existente si inainte de Revolutie, primii ani dupa 1989 au insemnat proliferarea salilor de jocuri mecanice, aproape la fiecare colt de strada, iar apoi a salilor de bingo, deschise indeobste in vechile localuri ale caselor de cultura. Cu sprijinul televiziunilor, care au preluat reteta occidentala a jocurilor de noroc televizate, ideea de a castiga prin simplul joc al sansei a ajuns sa-i imboldeasca pe multi spre sistemele de loterie, spre jocurile mecanice sau chiar spre cazinourile ilegale. Imaginea veche, dar inocenta a pronosportistului pensionar care isi calcula sansele in Cismigiu a fost inlocuita de cea usor interlopa, a tanarului de viitor, de bani gata sau chiar somer, care isi cheltuieste timpul si banii la bingo sau la poker.
Lucrurile s-au schimbat insa intre timp, iar piata i-a cernut pe numerosii intreprinzatori care sperau sa scoata profit din organizarea jocurilor de noroc: recesiunea din anii ’98-’99, scaderea continua a puterii de cumparare si cresterea fiscalitatii suportate de organizatorii de jocuri de noroc si de castigatorii lor au curatat destul de mult peisajul.
Acum, in Romania mai sunt doar zece cazinouri, fata de 25 in 1995, si toate sunt in Bucuresti; cel mai mare dintre ele, Palace, a avut in 2000 o cifra de afaceri de 17 milioane de dolari. Multi dintre cei care incepusera sa lucreze in cazinouri au plecat pe vasele de croaziera, unde castigurile sunt mai mari. In ceea ce priveste casele de pariuri sportive, numarul lor nu ajunge la zece, piata bucuresteana fiind impartita intre trei mari case de pariuri. Comun cazinourilor si caselor de pariuri prezente pe piata la ora actuala este faptul ca toate au actionariat strain: cazinourile apartin unor investitori israelieni, turci, libanezi si ciprioti (e adevarat ca si mare parte din clientii lor sunt turisti straini care vin in Romania fiindca in tarile lor nu au unde sa joace), iar casele de pariuri au actionari din fostul spatiu iugoslav, respectiv din Austria.
Nici pe partea de jocuri de noroc accesibile unui public mai larg nu se poate vorbi inca despre vreun aflux de capital romanesc privat. Piata sistemelor de loterie este dominata in continuare de Compania Nationala Loteria Romana, desi in ultimul timp au aparut si cateva incercari de a organiza sisteme de loterie online – jackpot.ro, miliard.ro sau rolotto.ro, acesta din urma deschis de o firma din Brasov. Faima proasta a jocurilor online in strainatate, aflate la limita legalitatii, face insa ca astfel de initiative sa nu aiba deocamdata un ecou prea mare.
In ceea ce priveste intrarea pe piata romaneasca a producatorilor straini de echipamente si soft pentru jocuri, contractul cel mai important de pana acum este cel semnat in 2000 de Loteria Romana cu grupul de telecomunicatii Intracom, la care este afiliat producatorul de soft pentru jocuri de noroc Intralot. Contractul, in valoare de 100 milioane de dolari, vizeaza dezvoltarea unei retele nationale de videoloterie.
Analistii constata  ca, in orice tara, perioadele de expansiune a acestei industrii corespund intotdeauna cu epocile in care statul are cea mai mare nevoie de bani. Daca, de pilda, SUA era in 1988 una din cele mai restrictive piete pentru jocurile de noroc, care erau autorizate doar in cateva state, acum organizarea de jocuri si pariuri e legala in 48 din 50 de state. Asociatia Americana a Loteriilor de Stat si Provinciale a calculat ca din vanzarea de bilete de loterie in valoare de 42 de miliarde de dolari in 38 de state s-au strans anul trecut la bugetele locale 14 miliarde de dolari. Politicienii americani au ca subiecte permanente de campanie electorala chestiunea autorizarii jocurilor de noroc pe teritoriul statului lor, nivelul taxelor impuse organizatorilor de jocuri si destinatia fondurilor varsate la buget de loteriile de stat – destinatie care difera de la un stat la altul. La noi, legea spune ca profiturile Loteriei Romane sunt preluate de stat exclusiv pentru finantarea activitatilor sportive, a constructiilor de locuinte pentru tineret si de sali de sport. Unii parlamentari mai atenti la obiceiurile de peste Ocean au propus anul trecut, fara succes, canalizarea unei parti din profit si pentru cauze culturale, de felul dotarii bibliotecilor publice.
In sfarsit, in privinta impactului social al jocurilor de noroc, analistii spun ca epocile de recesiune sau macar de incetinire a cresterii economice determina reorientarea structurii bugetului de divertisment al familiilor, in favoarea pariurilor si a jocurilor. Compania Christiansen Capital Advisors a estimat ca in 2001 americanii au cheltuit pe jocuri de noroc 64 de miliarde de dolari, mai mult decat pe bilete de cinema, parcuri tematice, bilete de spectacol sportiv si jocuri video la un loc.
Dincolo de aspectul cantitativ, problema jocurilor de noroc ca indeletnicire care creeaza dependenta si ii elimina din viata sociala pe indivizi la fel ca orice alt viciu pare a capata din ce in ce mai multa importanta in strainatate; in Romania face deocamdata doar obiectul unor preocupari izolate. Exista, mai ales in SUA, numerosi organizatori de jocuri de noroc care finanteaza clinici si cabinete de psihoterapie destinate dependentilor de jocuri de noroc, dupa cum exista si mai multi militanti anti-gambling, care invoca drept argumente pentru interzicerea jocurilor de noroc fie ratiuni religioase, fie ratiuni de sanatate a societatii. Unii merg pana acolo incat ii incurajeaza pe cei care s-au ruinat pariind sau au ajuns in pragul sinuciderii sa-i dea in judecata pe organizatorii jocului de noroc unde si-au pierdut banii, dupa modelul proceselor intentate de fumatori producatorilor de tigari.