Să reînveți să trăiești/ de Stelian Țurlea

Romanul acesta*) reapare, în a cincea ediție, de această dată în colecția „Strada Ficțiunii” – bestseller. A cincea retipărire în șapte ani ne obligă să-l recitim și să ne întrebăm asupra motivelor succesului. Mai ales că, între timp, a rulat și la noi, tot cu succes, filmul cu același titlu  făcut în 2007 de Richard LaGravenese, cu Hilary Swank, Gerard Butler și Lisa Kudrow în rolurile principale.

În centrul poveștii se află un cuplu tânăr, cu o familie numeroasă și mulți prieteni în jur. Holly Kennedy nu-și poate imagina viața fără soțul ei Garry. Dar Garry e răpus de o tumoare pe creier. Rămasă singură, Holly e învățată să supraviețuiască chiar de fostul ei soț, care a aranjat din timpul vieții să-i fie trimis un tort când ea împlinește treizeci de ani, și apoi un număr de zece scurte scrisori, pe care să le deschidă câte una pe lună, cu sfaturi/indicații/porunci legate de ce anume trebuie să facă. (Fiecare dintre scrisori se încheie cu câte un „P.S. Te iubesc” – de unde titlul romanului.) Fostul soț devine un fel de înger păzitor, care o îndeamnă cum să se îmbrace, unde să-și petreacă vacanța cu prietenele – chiar aranjează din timpul vieții o croazieră –, cum să iasă din depresie și să revină în lume, cum să-și caute un loc de muncă, cum să-și regăsească pofta de viață. Și să iubească din nou.

 „Sunt singură, sunt obosită, sunt tristă, sunt fericită, sunt norocoasă, sunt ghinionistă; sunt un milion de lucruri diferite, în fiecare zi a săptămânii.” – spune Holly. “Să găsești pe cineva pe care să-l iubești și care să te iubească este un sentiment extraordinar, extraordinar. Dar să găsești sufletul pereche este și mai grozav. Un suflet pereche este unul care te înțelege ca nimeni altul, te iubește ca nimeni altcineva, va fi mereu alături de tine, indiferent ce s-ar întâmpla. Se spune că nimic nu durează la nesfârșit, dar cred cu tărie că pentru unii iubirea continuă și după ce ei nu mai sunt printre noi.”  

„Soțul ei murise când amândoi se iubeau încă foarte mult, iar ea nu putea să se îndrăgostească așa, din senin, doar pentru faptul că el nu mai era lângă ea. Încă se simțea căsătorită, și să iasă la o cafea ar fi însemnat să-l trădeze pe Gerry. Numai gândul în sine o dezgusta. Inima, sufletul și mintea ei încă îi aparțineau lui.”

Dar „viața merge mai departe”! Acest „mai departe” înseamnă și încântătoare reuniuni de familie, și întâlniri cu prietenii, petreceri, vacanțe și chiar  începutul unor noi relații. Iubirea pentru alt bărbat nu apare într-un an, dar terenul e pregătit: „Indiferent ce o aștepta mai departe, știa că trebuie să-și deschidă inima și să o urmeze, oriunde o ducea. Între timp, trebuia doar să trăiască.”

Cecelia Ahern recurge în romanul ei la toate ingredientele capabile să atragă mai cu seamă cititorul feminin: dragostea poate dura; drumul vindecării este unul lung, dar suntem obligați să-l străbatem; trebuie să-ți dorești să mergi mai departe, când ești confruntat cu o nenorocire; familia și prieteniile sunt de neprețuit. Unele sunt fără doar și poate clișee, dar scriitura e proaspătă, întâmplările sunt credibile, nu lipsește emoția, autoarea evită finalul puțin credibil. Poate cel mai important este că, fără vreun aer doct, e o carte care te învață sau reînvață optimismul.
Cecelia Ahern a debutat la 21 de ani cu romanul „P.S. Te iubesc”, care a înregistrat un imens succes de vânzări – dovadă și edițiile succesive ale traducerii în românește.

*) Cecelia Ahern – P.S. Te iubesc. Editura Allfa. Traducere din limba engleză de Marilena Iovu