Să uităm de crah cumpărând Cranach!/ de Daniel Nicolescu

Planeta noastră artistică, spre a-și asigura atractivitatea muzeală, recurge la metode neobișnuite, în ultima vreme, de subscripție publică sau, la o rigoare, ne evocă procedee pe care le credeam devenite istorie (de tipul, “Dați un leu pentru Ateneu!”).

Luni, 15 noiembrie, Muzeul Luvru a lansat o campanie inedită pentru spațiul francez, prin care aplează la donațiile cetățenilor pentru a putea achiziționa “Cele Trei Grații” (foto 1), un tablou pictat de Lucas Cranach în 1531.

Operațiunea a fost botezată “Tous mécènes” (“Să fim toți mecena!”) și se adresează tuturor iubitorilor de artă ai planetei, nu doar întreprinderilor sau celor înstăriți și care au vocația mecenatului. Așa încât, până pe data de 31 ianuarie 2011, orice cetățean al lumii se poate înscrie pe www.troisgraces.fr, promițând o donație, fie online, fie prin cec. Desigur, farmecul operațiunii e de natură să-i ispitească mai ales pe francezi, pentru coloratura sa patriotică: tabloul lui Cranach, deținut actualmente de niște colecționari francezi, este clasificat drept tezaur național.

Nu există sumă minimă și, desigur, nici o limită maximă. Beneficiile pentru donatori? La sfârșitul campaniei, toți donatorii (desigur, dacă vor dori acest lucru) vor figura pe o listă oficială de mecena ai Muzeului Luvru. Cei care au deschis mai larg baierele pungii (e vorba despre sume situate între 200 și 500 de euro) vor fi invitați la o vizită privată postachiziție, iar cei care au găsit de cuviință să se arunce la mai mult de 500 de euro vor beneficia de o seară privată în incinta muzeului.

Pentru ca acordul între colecționari și muzeu să poată fi parafat, mai este nevoie de 1 milion de euro (din cele 4 milioane care reprezintă suma finală de achiziție). În acest sens, Henri Loyrette, președintele Muzeulul Luvru, a declarat. “Am reușit să strângem trei sferturi din sumă, cu ajutorul a două întreprinderi. Mai mult nu s-a putut: bugetul nostru de achiziții este limitat. Nici un mecena nu se angajează acum să sprijine comorile naționale. Toți preferă să să sponsorizeze expoziții.” Asta în condițiile în care Societatea Prietenii Muzeului Luvru a declarat că, pentru anul în curs, cel puțin, a ajuns la fundul sacului, după ajutorul dat în 2010 la cumpărarea a două naturi moarte semnate de Jean Siméon Chardin.

Muzeul are deja în patrimoniu cinci opere ale lui Cranach, însă aceasta, mică în dimensiuni (24 x 37 cm), dar mare în semnificații (este considerată o capodoperă a Renașterii germane), se află într-o stare de conservare excelentă și posedă atributele originalității. Nimeni, dintre specialiștii însărcinați cu analizarea operei, nu poate explica pălăria roșie de pe capul grațioasei din centrul tabloului și nici poziția, cel puțin bizară, a celei din stânga, care își ține glezna piciorului cu mâna. Din februarie însă, când, probabil, tabloul va apărea pe simeze, ipotezele detectivistice privind atitudinea de poză ne vor copleși. Pentru că, nu-i așa, nu e tocmai simplu să te menții în grațiile publicului.