Salonul International de Arta Naiva

La ARTEXPO s-au deschis cinci expozitii de real interes. Nu pe linia monografizarii unui talent, ci a imbogatirii culturii vizuale si a surprinderii unor mentalitati central-europene.

Efortul merita subliniat, chiar daca manifestarile nu privesc cu modestia fetelor mari si a calugaritelor, vreme de un mileniu. E un fel de a masura arta cu existenta umana si nu cu erele geologice.

Intre aceste expozitii tenteaza vizionarea Salonului International de Arta Naiva, ajuns la a VI-a editie. Mai exista naivi – si chiar internationali -, un bulgar si cateva pictorite din Uzdin, unde se tese admirabil o pictura populara, un fel de pasetare din ulei.

S-ar zice ca ne mai intereseaza naivii care comparativ motiveaza propria noastra excelenta intelectuala si evlavie crestina pentru cei cu venituri simbolice. Pictorii naivi se scurg lent, autorizat, pe judete, municipii, anotimpuri.

Par ca sunt aceiasi, cum si sunt, dar li se adauga nume noi, care se conformeaza traditiei. Cele mai multe imagini sunt cordiale, senine, inundate de o fericire rustica. In aceste locuri exista riscul de a te simti permanent bine, ca in paginile cartilor de povesti.

Un taran cu pensula n-are deprinderea cartelii, altfel zis, productiile lui n-au spirit critic. Candoarea nu poate inventaria nenorociri ori intristari.

In asemenea lucrari nu se intampla nimic, dar se intampla, de fapt, totul. Adica, Muncile, Sarbatorile, Vanatorile, Drumurile, Odihna. Practic, lucrurile se incheaga placut. Discursul picturii poporane se tine in argou.

Vorbirea neingrijita e confortabila si astazi pana la niveluri inalte – in presa, in scoli se cauta in comunicare nepretentiosul. Ca scarpinatul in public, pe oriunde se cere, dar nu se cuvine, care prin folosinta incepe in chip paradoxal sa devina agreabil. Pictura naiva are totusi o calitate.

Notabila intre atatea altele: nu contrazice logica, nici chiar atunci cand se avanta in imaginar. Modernitatea exploateaza copios confuziile, produsul natural al lenei, limbajul imprecis, o simplitate mimata, ascunzand prost saracia de spirit.

Pictura naiva nu-si poate trada esenta, nici in bine, nici in rau. Ea isi deapana istoria cu o ferma convingere. Nu progreseaza, nu regreseaza. Aceasta forma de arta, culta in fond, tinde sa devina in practica unor medii rurale sau citadin marginale, obicei popular.

Consecventa da putere, consecventa creeaza institutii, iar pictura naiva nu e, de ieri, de azi, o veritabila institutie, care si-a creat modelele si deprinderile.

Lucrurile nu se petrec automat, cu scheme prestabilite de evolutie, de la cauza la efect. Interesant de observat accente atipice in ansambluri altfel tipice prin discurs plastic si tratare a subiectelor.

Se face simtita, asadar, o productie marginala, unde “taranismul” e jucat, unde imaginile licentioase n-au umor rural, ci mitocanie de sat, unde, chipurile, totul ar fi permis. De la erotismul uman, la cel porcin.

Alteori, scenele de betie nu au atmosfera rustica: miroase greu a tuica proasta si a tigari ieftine romano-bulgare. Sigur, pictura naiva nu concentreaza exclusiv satul.

Peisaje insa “prea naive” cu extraterestri si farfurii zburatoare sar din cadrul naivitatii dense, verosimile si autentice. Sunt copilarii, ceea ce e cu totul altceva.

Naivii de acum par usor mai obositi ca expresie. ai picotesc oarecum. De ce? Greu de spus. Poate ca pictura, munca fiind, ii oboseste, caci se adauga altora. Ori pentru ca inspectorii de pe vremuri nu mai colinda tara, comentand teme, sugerand teme, ba chiar si destinatii, cum se intampla.

Padurea de pomi fructiferi nu se mai altoieste. Pomul sanatos si viguros da inca roade bune. Pana si fenomenele naturale au nevoie de atentie si ingrijire. Via nu produce de la sine. Ca sa faci ce s-a mai facut e imposibil. Nu exista nici bani, nici motivatie, mai ales motivatie, intr-o societate modificata.

Care tinde sa extirpe naivitatea, orice manifestare a candorii, orice jubilatie, ca pe un greu pacat al prostiei, al intarzierii noastre neeuropene. Salonul International e o petrecere intre noi, cu cativa minoritari.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar