Salvarea lumii este un sport extrem/ de Stelian Țurlea

Rodica Grigore

Pretextele textului

Studii și eseuri

Editura Casa Cărții de Știință

Un volum de eseuri împărțit în trei secțiuni: „Lirism și poezie”, „Forme ale prozei contemporane” și „Teatral, teatralitate” care se ocupă, ca și precedentele volume, de mari scriitori contemporani ai lumii. „Într-o vreme când mai toată lumea caută pretexte pentru a face (sau, poate chiar mai des, pentru a nu face) ceva – scrie autoarea –, iar dacă nu le găsește, încearcă să le inventeze, a vorbi despre încă unul, al textului, ar putea părea unora inutil,  neconvingător sau de-a dreptul nepotrivit. Fără pretenția de a fi găsit pretextele perfecte – cu îndoiala că ar exista așa ceva –, îmi doresc ca această carte să-i determine pe cei care o vor citi să se gândească măcar uneori că până și pretextele (ale textului, desigur!) sunt nimerite: pentru că ne fac să medităm la esența lumii și a lucrurilor din jur și ne ajută să descoperim, dincolo de prea abilele jocuri ale aparențelor sau ale măștilor de orice fel, citind și recitind marea literatură, cine suntem cu adevărat.” 

Cristian Tudor Popescu

Copiii fiarei

Editura Polirom

Ediția a treia. „Exasperare, revoltă, delir? Cîte ceva din toate, dar sub semnul unei frici spasmodice de clișeu, de uniformizare, de confuzie împăcată cu «cimpanzeii carnivori» (alte viețuitoare evocate de autor cu aceeași greață sufocantă fiind libarcile și diverși gîndaci umezi și puturoși). Nu e de mirare că autorul acestei cărți e fascinat de pumnale și poartă mereu cu el un «șiș cu buton». Știe pe ce lume e, dar nu încetează să se mire de ea, ca un marțian străfulgerat de coșmarul vieții de pe Terra… Paginile cele mai bune din Copiii fiarei, tulburi de viziuni și proiecții sumbre (admirația autorului pentru poezia Ilenei Mălăncioiu e mai mult decit estetică), din disperare se nasc. Nu știu dacă va rezolva sau nu în mod avantajos «problema genialității», însa Cristian Tudor Popescu îmi pare a fi unul dintre cei mai proeminenți scriitori ai acestor ani.” (Mircea Iorgulescu)

Hanna Bota

Poeme hindice

Editura Limes

Născută în 1968, poetă, prozatoare, eseistă și traducătoare, profesoară de istoria religiilor, doctor în antropologie culturală, Hanna Bota a publicat mult și a îmbinat admirabil preocupările științifice cu literatura. Cel mai recent volum de versuri, cu mult livresc, pare să fie o călătorie inițiatică. „am pus în pungi de plastic toată știința mea / atârnând ca o legătură de cărți cumpărate de la librărie / și-am abandonat-o lângă fluviul tău sfânt / sunt momente / crede-mă / sunt momente când îmi doresc să fiu doar carne și sânge – fără de rațiune / și fără puhoiul de gânduri / blaga al nostru a împletit nestrivitele corole cu goruni / nichita și-a zburat ideile și necuvintele / blandiana ploile / mi-ai spus să merg mai departe liberă / în acest anotimp m-am trezit față în față cu-o nouă poartă / ca o promisiune pentru calea ce-aș putea-o găsi / dincolo de ea / india / azi mă întreb voi umbla oare pe cărarea mea / recunoscând-o / sau voi înnoda drumurile.”

James Patterson

Maximum Ride

Salvarea lumii și alte sporturi extreme

Editura Leda

Traducere din limba engleză și note de Silviu Genescu. Este volumul al treilea al seriei de aventură, mister și suspans, cu milioane de fani în toată lumea. Seria a fost vândută în peste 16 milioane de exemplare, a fost tradusă în peste 12 țări, a fost selectată de New York Public Library la categoria „Books for the Teen Age” și a primit Premiul Autorul Anului acordat de Children’s Choice, în 2010. Cei șase copii-păsări sunt urmăriți și de fapt vânați prin toată lumea de un nou soi de inamic, înspăimântător, odios și totodată perfect în perversitatea lui. O lectură captivantă.

Marian Nazat

Țara de cobai

Editura RAO

„A fost odată ca niciodată o țară de cobai… Pe naiba, țara asta există și azi, nu e poveste, nălucire. Ea se numește, de-adevăratelea, chiar România. Coperta cărții mele îi este stemă. Cer spălăcit, aproape decolorat, mat. Gard de ulucă, noduroasă și aspră. Gardul, ca simbol al lipsei de comunicare, al ierarhiilor arar nediscutabile, al grănițuirii după avere, religie, ideologie etc. Îndărătul zăplazului, vag, niscaiva crenguțe verzi. Un bob de speranță. Difuză însă. O rodi vreodată ramul ăla de iluzie? Ne tot întrebăm, dar afundarea în dezamăgire nu mai contenește. Răspunsul e trist și, tocmai de aceea, îl tot ocolim. Minciuna ne vindecă întru câtva de pesimism. Ca și amânarea adevărului.”

Marius Grama

Dresorul de duminici

Editura Junimea

Precuvântare de Mihail Gălățanu: „Grama ete un poet al cotidianului, al imediatului, gata să garnisească poemele sale citadine cu îndeajuns de mult umor pentru a fi digerate corespunzător. Spre deosebire de mulți ai săi congeneri, nu se sfiește de metaforă, încă are încredere în acest uzat mecanism al poeziei. Este un autor tipic al generației de interstițiu, douămiiste/postdouămiiste, care descoperă sensibilitatea în poezie.” Marius Grama este jurnalist și s-a născut în 1981.