Sanctiunea politica a Parlamentului European

Pentru un guvern care se mandrea pe buna dreptate cu succese externe majore – de la vizele Schengen la intrarea in NATO – rezolutia de la Bruxelles a Comisiei Parlamentului European este o grea lovitura. Nu este o lovitura fatala, nu cred ca pune in discutie demisia guvernului Nastase, dar este un avertisment sever care impune masuri serioase de redresare. Documentul avertizeaza ca e imposibil ca Romania sa incheie negocierile de aderare in 2007 daca nu indeplineste cerintele rezolutiei.

Baroneasa Nicholson a inlocuit sanctiunea suspendarii, prea grava potrivit membrilor Comisiei, cu reorientare strategica. Dupa parerea mea, aceasta inseamna ca accentul e mutat pe criteriile politice ale acquis-ului comunitar. Justitia trebuie depolitizata, coruptia eliminata, mai ales la nivel politic, presa sa nu mai fie hartuita, adoptiile internationale intrerupte. Pe scurt, Romania sa devina, in deplinatatea notiunii, un stat de drept.

Guvernul Nastase, obisnuit a fi alintat de Occident, a incercat la inceput sa minimalizeze sanctiunea. Nu e nimic grav, de fapt asta vrem si noi si ne-am si apucat de treaba! Doar am incheiat 22 de dosare, mai avem doar opt. Ministrul integrari, Alexandru Farcas a batut piata: “E un vot de incredere in Romania si un stimulent pentru Guvern”. Inca un asemenea vot de incredere si suntem pierduti! Adrian Nastase a adoptat un ton mai serios: “Consider ca recomandarile Parlamentului European sunt un important reper al agendei noastre de prioritati” si a specificat: “Executivul va insista in perioada urmatoare atat asupra reformei sistemului judiciar si administratiei publice, cat si asupra combaterii coruptiei”. Premierul a anuntat ca la 25 februarie va merge la Bruxelles pentru a contacta atat Comisia, cat si Parlamentul European. Asa si trebuie, deoarece cele doua institutii europene lucreaza mana in mana. De altfel, purtatorul de cuvant al comisarului Verheugen a si declarat ca e de acord cu opiniile Parlamentului ca Romania sa-si concentreze atentia pe combaterea coruptiei si reformei judiciare. Ministrul de externe Mircea Geoana a subliniat ca rezolutia parlamentara nu schimba regulile jocului, in sensul ca Romania continua sa negocieze dosarele ramase si sa actioneze pentru aderare. Adrian Nastase are dreptate cand reaminteste ca aderarea va avea loc in 2007, nu in 2004, pentru ca asemenea schimbari de structura cer timp. Guvernul Nastase nu poate face intr-un an ceea ce nu s-a facut in 14 ani.

Eu prevad ca la Bruxelles Nastase se va duce echipat ca in octombrie 2003, cand a avut in buzunar o lista de opt angajamente, pe care le-a implementat cu o iuteala uluitoare. Evident, acea masura care a dat credibilitate intregului pachet a fost schimbarea celor trei ministri. Si de data aceasta, pentru ca angajamentele sa capete credibilitate se impune sacrificarea ministrului de justitie. Nu poti efectua o adevarata reforma a justitiei daca mentii la conducerea ministerului o persoana care timp de trei ani a administrat sistemul judiciar in spiritul si practicile politizarii si ale interventiei executive. Ca sa mergem pana la fundul problemei, Rodica Stanoiu nu este mentinuta pentru devotamentul ei fata de PSD, ci pentru ca interventiile politice “de sus” s-au facut prin biroul ei. Ea stie prea multe pentru a fi lasata pe liber. Dar si in acest caz conducerea PSD a gasit formula salvarii discretiei de partid. Sa nu ne miram deci daca dupa ce se taie coada catelului, o vom revedea pe Rodica Stanoiu in prezidiul sedintelor Delegatiei Permanente, alaturi de Puwak si Mihailescu.

Oricum, ne asteapta inca multe incercari si emotii pe parcursul aderarii la UE. Anul acesta vor avea loc alegeri pentru un nou Parlament European si o noua Comisie se va instala la Bruxelles.