Sanctuarul liliecilor

Din trei in trei ani, specialistii europeni se intalnesc pentru a discuta despre soarta acestor mamifere stranii, singurele adaptate la zbor. Si au destule de vorbit, caci numarul lor este in continua si, se pare, iremediabila scadere. Primele victime ale erei industrializarii au fost liliecii. In 2008, reuniunea a avut loc in Romania, iar alegerea a fost influentata, fara indoiala, si de faptul ca pe teritoriul tarii noastre se afla cea mai bogata fauna chiroptera din Europa, ca si pestera cu cea mai mare colonie de lilieci de pe batranul continent. Este vorba despre una din formatiunile carstice din Muntii Apuseni, Huda lui Papara, aflata pe un mic afluent al Ariesului, in comuna Salciua. Are doi kilometri lungime si este strapunsa de un parau, care la ploi creste puternic.
Ca sa ajungem la ea, urcam cam jumatate de ora pe firul apei, ne strecuram printre bolovani uriasi, acoperiti de muschi verde si alunecos, pasim cu grija pe suprafete inselatoare de grohotis, dam la o parte o perdea deasa de crengi si ne trezim, deodata, in fata peretelui abrubt, in care se casca o deschizatura de vreo 40 de metri inaltime. Ne aventuram in interior 2-3 metri, apoi renuntam. Cateva scanduri putrezite, un rest de balustrada metalica stau marturie ca pe aici s-a circulat candva. Acum, ca simplu turist, nu mai poti avansa in interior. “Din fericire…” imi spune satisfacut insotitorul, profesorul universitar Ioan Coroiu de la Facultatea de biologie a Universitatii clujene. Aveam sa inteleg curand de ce.

Pipistrellus cel mancacios
Liliecii au ajuns vedete in Europa. Directiva Habitate, Legea protectiei naturii in Uniunea Europeana, le consacra o atentie speciala. In anexa 2 a acestui document, care consemneaza speciile cele mai vulnerabile, sunt nominalizate 13 din cele 35 existente in Europa, iar in anexa 4, referitoare la speciile care necesita un regim de protectie, figureaza nu mai putin de 29. Asadar, din punct de vedere stiintific, intregul grup al chiropterelor este in mare pericol. Iar, odata cu el, risca sa se prabuseasca un intreg lant trofic. Prezenta liliecilor, asigura combaterea biologica a daunatorilor, fara a mai necesita pesticidele. Este suficient sa spunem ca un liliac banal (pipistrellus pipistrellus) care cantareste 5 grame poate “manca” pe noapte 2 grame de insecte. S-a calculat ca o colonie formata din 4.000-5.000 de indivizi consuma in trei luni cateva tone de insecte. Asadar, consecintele imputinarii sau ale disparitiei liliecilor pot fi de domeniul filmelor horror.
La intalnirea de la Cluj, savantii au incercat sa identifice cauzele scaderii dramatice a numarului lor. Pe primul loc au situat agresiunea chimica asupra chiropterelor. In Occident se practica pe scara larga, extrem de eficient, combaterea daunatorilor agricoli cu ajutorul substantelor chimice. Razboiul cu daunatorii a fost astfel castigat. Dar cu ce pret? Natura se razbuna. Folosirea abuziva a pesticidelor produce “victime colaterale”. Hranindu-se cu insecte, liliecii acumuleaza in tesuturile lor cantitati apreciabile de pesticide, care provoaca puilor afectiuni ale sistemului nervos, cu efecte letale sau sterilitate. Cel de al doilea factor perturbator a fost identificat in… speleoturism. Navala excursionistilor in pesteri cu lampi cu acetilena, lanterne sau faclii, focurile de tabara in ambianta romantica a stalactitelor nu au facut decat sa deranjeze habitatul traditional si sa izgoneasca micile mamifere nocturne. Asa am inteles satisfactia profesorului Coroiu la vederea “vestigiilor” turistice din Huda lui Papara, pestera care, sustragandu-se agresiunii vizitatorilor, are in prezent cea mai numeroasa colonie de lilieci din Europa, fiind un adevarat sanctuar al acestora. Cercetarile de aici au inceput in urma cu 11 ani, iar masuratorile propriu-zise din 1999. Atunci au fost identificati 5.000-6.000 de indivizi, din 6 specii. In iarna lui 2007-2008, numaratoarea a indicat cca 84.000 de lilieci din 9 specii. Un adevarat miracol! Huda lui Papara este, astfel, singura pestera europeana unde numarul chiropterelor cunoaste o evolutie pozitiva si, extrem de important, constanta. Pestera s-a aparat singura.

Regula de trei simpla la lilieci
O veche zicala glumeste pe seama imposibilitatii de a numara iepurii. Dar liliecii? Nimic mai simplu… Operatiunea se desfasoara iarna, atunci cand mamiferele sunt in hibernare, agatate pe tavanul pesterii. Numaratoarea nu le deranjeaza si se face la… metru patrat. Pipistrellus, de pilda, mai mic in dimensiuni, numara 3.000 de indivizi in acest perimetru. Suprafata tavanului se poate calcula lesne, asa ca, printr-o simpla inmultire, cercetatorul afla numarul locuitorilor pesterii. Operatiunea nu ascunde o simpla curiozitate matematica, ci are in vedere monitorizarea si restaurarea ecologica a unor habitate subterane care au suferit degradari aparent ireversibile. O pestera plina de lilieci indica o sanatate perfecta a mediului natural inconjurator pe o raza de pana la 200 km. Iata de ce cercetatorii romani au inceput si finalizat prima restaurare a unui adapost de hibernare a liliecilor, dupa 80 de ani de la degradarea lui din cauza exploatarii industriale a guano-fosfatului in pestera Cioclovina, judetul Hunedoara. Dovada succesului obtinut in procesul de restaurare a adapostului a fost raspunsul neasteptat de rapid din partea habitatului. Daca in 2003, inaintea masurilor de restaurare, in pestera au fost numarati la hibernare 10 lilieci dintr-o singura specie, in decembrie 2006 ei ajunsesera la aproape 600, din 5 specii. Natura are forta de a se regenera. Ea trebuie doar protejata. Si ajutata. Chiropterologii europeni au lansat la Cluj acest semnal cu speranta ca el va fi receptionat nu numai de ultrasunetele liliecilor.