Sandu Tudor despre ocultism/ de Marius Vasileanu

În anul 1936 guvernul român condus de Gh. Tătărăscu ia o decizie interesantă: interzice practica magiei, vrăjitoriei, a ocultismului. Imediat, ziaristul Sandu Tudor scrie un editorial intitulat „Consiliul de miniștri și ocultismul”, în jurnalul pe care-l patronează și conduce – vezi „Credința” din 3 aprilie 1936, p. 3 -, în care, dovedind simțul nuanței, ia în derâdere și critică ferm decizia autorităților: „La fiecare prostie românească și mai ales prostie oficială – căci oficialii dela noi se dovedesc, pe zi ce trece, de un cretinism strălucitor – îți vine să strigi fără voie: vai, mare a fost Caragiale! Dela o vreme colectivitatea miniștrilor guvernului Tătărăscu, ce s-ar numi consiliul de miniștri actual, își dă în vileag ignoranța sa maiestuoasă cu o lipsă de grijă înduioșătoare. (…) Ați dori un exemplu, unul proaspăt, ca să râdeți cu poftă? În vâlvora evenimentelor internaționale a ceasului de față, în duiumul de probleme și întrebări grave care se pun, consiliul nostru de miniștri, de acum două zile, ce problemă credeți că și-a pus? Problema scamatorilor și a practicii ghicitului a preocupat de-aproape pe domnii miniștri, după care s-a dat și un comunicat. Iată-l, textual, așa cum a apărut în ziarele de dimineață: «Consiliul de miniștri a interzis reprezentațiile, spectacolele, demonstrațiunile, ședințele etc în legătură cu magia sau științele oculte, ca: sugestia, spiritismul, metapsichismul, telepatia, fachirismul, chiromancia, psichografia, vrăjitoria, prezicerea viitorului etc. Se interzice reprezentarea filmelor cinematografice în care se desfășoară acțiuni de domeniul magiei, ocultismului sau stiințifico-metapsichic, ori din domeniul fantaziei faptelor petrecute în natură. Se interzice practica în mod public a ghicitului, chiromanciei, psichografiei, vrăjitoriei, prezicerii viitorului etc. Se interzice persoanelor necalificate și deci incompetente de a imprima și pune în vânzare publicațiuni (reviste, broșuri etc) relativ la magie, ocultism, spiritism, etc»”…

Nu discutăm contextul mult prea complex în care a fost luată această decizie guvernamentală. Este o evidență că „piața” era plină de șarlatani. Cu siguranță, Biserica Ortodoxă a avut un cuvânt de spus la rândul ei, chiar dacă ea însăși avea multiple probleme înrudite: fenomenul Maglavit explodase în primăvara lui 1935 – iar în siajul acestuia apăruseră deja mai mulți „imitatori” ai lui Petreche Lupu.

Pe de altă parte, trebuie să spunem că ziarul „Credința” se dovedise foarte zgârcit în a face reclamă unor astfel de fenomene pe care astăzi le numim paranormale, acolo unde nu sunt șarlatanii de-a dreptul. Mai degrabă, încă de când apăruse (1933), 2Credința” incrimina diversele persoane care pretindeau a deține cine știe ce puteri neobișnuite, cu toate că, pe alocuri și foarte rar (nu avem timp acum să detaliem) erau prezentați cu obiectivitate și aceia care poate chiar dețineau oarece puteri paranormale. În „Credința”, puteai găsi, săptămânal, o pagină creștină, exemplară, inclusiv pentru lumea de astăzi, pentru faptul că se spunea lucrurilor pe nume – vezi diversele „scamatorii” de care ierarhii și clerul nu erau străini, mai ales în planul moralei…

Directorul ziarului, Sandu Tudor, fusese deja la Sfântul Munte, era un om deja impregnat și pasionat de valorile misticii creștin ortodoxe, avea adesea editoriale în care scria din perspectiva unui creștin practicant. De ce atunci zeflemeaua din editorialul aici discutat? Pentru că Sandu Tudor n-a căzut în capcana facilă în care problema a fost tratată de guvernul Tătărăscu, și anume paușal.

Una este magia, alta sunt științele oculte – subliniază Sandu Tudor: „Se amestecă cu o prostie grotescă, revoltătoare, ca într-un ghiveci tot soiul de lucruri care nu au nici o înrudire, sub denumirea aceasta de ignoranță de copil de școalele primare: «se interzice tot ce e în legătură cu magia sau științele oculte». Nu e locul să facem o lecție de informare elementară a consiliului de miniștri, să arătăm că ansamblul științelor oculte nu este magie ci, dimpotrivă, magia e o latură a așa zisului ocultism vulgar care nu are decât un raport îndepărtat cu adevărata «știință ocultă»”…

În plus, Sandu Tudor se dovedește a fi la curent și cu cercetările oamenilor de știință din epocă, fapt pentru care mai precizează: „Și apoi, sugestia, hipnotismul, telepatia, și chiar ceea ce se înțelege prin metapsichism, nu fac parte din ocultism, ci sunt ramuri ale celei mai autentice științe moderne, binecunoscute și cercetate. Nu pot fi confundate cu genericele vagi fachirism, vrăjitorie, chiromancie, prezicerea viitorului lângă care sunt așezate.”

Cu alte cuvinte avem de-a face cu o gafă a guvernului, instituție care-și dovedește crasa ignoranță, dacă nu cumva în interiorul acesteia nu erau și slujbași care mimează neștiința, mai ales că în comunicatul guvernului, observăm un bemol pe care Sandu Tudor fie nu-l sesizează, fie nu vrea să-l ia în seamă: „Se interzice persoanelor necalificate și deci incompetente (subl. MV) de a imprima și pune în vânzare publicațiuni (reviste, broșuri etc) relativ la magie, ocultism, spiritism”.  Cu fermitatea și nonșalanța pe care le dovedește adesea în viața de ziarist și mai apoi, Sandu Tudor spune lucrurilor pe nume.

Ce-ar fi fost dacă am fi avut mai încoace un duhovnic de talia și deschiderea spirituală a lui Sandu Tudor – devenit prin călugărire monahul Agathon și în ultimii ani de viață terestră liberă schimonahul Daniil? Ce-ar fi fost dacă Pr. Daniil nu ar fi fost omorât în închisoarea de la Aiud și ar mai fi trăit câțiva ani ca stareț la Rarău? În felul acesta înțelegem mai bine uriașa deschidere culturală și științifică promovată de Mișcarea Rugul Aprins al cărei întemeietor a fost.

Sandu Tudor este, astfel, un adevărat coleg de generație cu cei care au studiat la nivel academic subiectele discutate aici – ne gândim la Mircea Eliade și Vasile Lovinescu, colaboratori ei înșiși la „Credința” și la revista „Floarea de foc”, de asemenea întemeiată de Sandu Tudor –, să-i lăsăm așadar ultimul cuvânt: „Ocultiștii, dincolo de ori ce șarlatanie și farsă, sunt oameni înțelepți, citesc, cercetează, învață și călătoresc și vă fac de pomină în lumea întreagă, domnilor miniștri. Fiți mai prudenți!”